duminică, 24 mai 2020

The Mirror

When for various reasons we have to spend more time than usual with our children, things that we used to put in the background become visible and generate many questions, even perplexities. We look at our children and wonder why they behave in a certain way. And we're trying explanations. Sometimes it's very hard to find them. But if we turn the mirror toward us, we may be surprised to find the answers we are looking for behind it.


Anca is 40 years old and the mother of a 9-year-old girl, Sonia.
She is also the one who inspired me to write this short article when she told me the following:

” During the isolation period, more than ever, Sonia came and woke me up in the morning. Almost every time I told her: please don't wake me up so early. Suddenly I realized that I sound like Sonia in her school days.”

And that was the bell that woke up my therapeutical thoughts: in how many ways a child can ”awake” a parent? And how do the children mirror their parents?

I wonder if we realize what a great gift children offer to parents by mirroring their behavior. Not comfortable most of the time, but one of the most powerful tool to go deep inside our subconscious and to adjust our parental actions. It is a never ending story: each generation recreates the dynamic of its own childhood.
Maybe we are not aware about this phenomenon in our daily life. But in some special conditions, as isolation was, a lot of aspects become more evident. 
For instance, Anca told me that she never noticed how much Sonia's behavior screams: I want you to trust me and let me do things alone. 

”I always used to prepare breakfast by myself. I considered that is normality. 
I didn't even think for a minute how important it would have been for Sonia to involve her or even to have enough confidence and let her prepare breakfast on her own from time to time. It was like I saw her for the first time in kitchen when she suddenly started to make some sandwiches. Very creative! She brought an old image of mine when I was around 9 and my mom used to tell me: go away from kitchen! I have work to do! And I quit my impulse to send my daughter away.”

Sonia just mirrors the wounds from the past of Anca. And like this girl, all the children are capable to help us become aware of these and to free us. It is a process. Do not feel discouraged if despite of all your good intentions you will repeat the same patterns of behavior. Every time we become aware of a certain parental attitude, we have the opportunity to change it or to strengthen it. How to choose which is which? Just look in the mirror. Here are some control questions:

Do you think your child:
- feels safe with you when he wants to start new things?
- express his fears, uncertainties, feelings, needs in front of you?
- feels you trust in her/his potential?
- always expects your approval for her/his actions?
- hides some of her/his decisions for the fear of your disapproval?
- feels that she/he does not live up to your expectations?

Can you say Yes to all of these? Would you like to be able to say No to the last three of them?
Have you ever been, in your childhood, starved of your parents approval? How did you feel? What did you think? After you answer to these questions, make this exercise: imagine yourself as a child knowing that is accepted unconditionally and encouraged. Yes, even if we do not believe it, every child knows, understands that their behavior is sometimes inappropriate. Sometimes. So, instead of not trust them all the time, teach them boundaries. Healthy boundaries. If you as an adult have these healthy limits, the child will learn fast and easy. If not, begin this journey with yourself. In time, a lot of your child attitudes will be modified, even without your intervention. They will mirror the new you. 

I have often heard parents complain that their children are like this and like this ... I asked them what kind of adult they would like to become their child. And usually begins a detailed description of an adult model. I then encourage them to become that adult themselves. Children grow up by imitation. They just mirror patterns. That is all they do. Simple. And the closest models are the parents.
While you may believe your most important task is to raise your child well, there is something you may miss: raise yourself as the parent to be mirrored. 
Do you like the way you see yourself? I wish you an Yes.    


miercuri, 20 mai 2020

Meditație despre meditație

Elevii României, și nu numai, stau acasă de prin martie. Școala online, pentru care nimeni nu era pregătit la noi, e șchioapă și un pic hâdă. Seamănă cu sora ei mai mare, ba o și imită în unele apucături. Că doar sunt din aceeași părinți. 
Viitorii absolvenți de a XII-a nu au tras lozul cel mare cu anul ăsta. Dar chiar și așa, într-o rână și gata să se prăbușească de tot, angrenajul examenelor își continuă mișcarea.

Ioana este deja acceptată la o facultate prestigioasă din Marea Britanie. Ne-europeană, mai nou. Nu contează ce notă obține la bac. Nu contează pentru facultatea care deja i-a testat performanțele. Aici, însă, acasă, presiunea pentru o notă mare există, e transmisibilă pe cale ereditară și socială. Nici masca nu te ferește.

Învață mult, foarte mult. Și-a organizat un program zilnic pe care l-a verificat și care funcționează. Învață undeva între orele 2 PM și 6 PM. În dezacord cu ritmul pe care unii adulți din preajma ei i-l sugerează. Unul matinal și condensat ca laptele pentru cafea. Ioana, copil docil, a scos stegulețul alb. Productivitatea a scăzut, lacrimi, bine, hai, fie cum vrei tu.
În cei patru ani de liceu, programul de școală începea dimineața și se încheia pe la 2-3 PM. Lecțiile, temele începeau după 4 PM. Plus niște meditații (de ce s-or fi numind așa?). Și înainte de liceu programul de școală era cam același. Deprinderea de a învăța după orele amiezii are, așadar, rădăcini. Orice deprindere ar putea fi înlocuită, numai că procesul nu se face în situație de alertă. Acum hai să păstrăm constantele. Variabilele cunoscute. De ceva avem nevoie cu toții să ne prindem, cu atât mai mult copiii noștri. Dacă încercarea de schimbare aduce beneficii, da. Altfel, lăsăm vechile obiceiuri, bune, mai puțin bune și țesem în jurul lor noutățile. 

”Mi-e teamă nu că nu voi știi, ci că mă vor bloca emoțiile.” E, uite un capitol despre care nimeni nu vorbește cu viitorii examinați. Ce e gheara asta din gât și ce fac cu ea? De ce îmi alunecă stiloul printre degetele umede? 
Încurajările vin aproape exclusiv pentru acumulare. Să reții, să știi, să ai rezultate. Diferența o va face mereu atitudinea. Dintre doi candidați tobă, acela care, din propria construcție psihică sau din educație, știe cum să se așeze la masă cu emoțiile sale, va avea mereu de câștigat. Meditații peste meditații (de ce s-or fi numind așa?) ca să acumuleze. Până unde? Cât? Dar nimic despre o meditație a respirației, de exemplu. Cum să nu-mi pierd suflarea în timpul examenului. Cum să-mi revin prin respirație dacă uit ceva din ce am de scris. Cum să privesc emoțiile mele ca pe un partener și nu ca pe un dușman. ”Trebuie să scapi de emoțiile astea”, aude mereu. Înțelept sfat, tristă abordare. Emoțiile reclamate sunt parte a individualității ei și nu se extirpă, se acceptă și se lucrează cu blândețe cu ele, astfel încât să își întoarcă fața luminoasă spre stăpâna lor.
Am pornit în lucrul cu emoțiile Ioanei. Recunoașterea lor, numirea și denumirea lor, dialogul cu ele, joc, respirație și relaxare. Se ia o emoție ”blocantă”, se descompune în părți componente, apoi se reasamblează într-o formă nouă, în forma dorită. Am rugat-o să nu își ignore emoțiile. Abia ignorate se răzvrătesc și îți acaparează trăirile. Poartă-le cu tine astfel încât să le simți mereu mișcarea și să o poți controla. Acum e haotică pentru că nu le cunoști intențiile. Privindu-le mai de aproape și altfel decât până acum, le vei înțelege și le vei dicta traseul. 

E un proces lung, dar de undeva și cândva trebuie să înceapă. Aș zice de la școală, dar greșesc. De acasă, dar poate nici așa nu e corect. Dintr-o istorie a mereu rușinării în fața a ceea ce nu înțelegem. 



marți, 19 mai 2020

What? ODD?

Since there are teenagers on Earth, it is known that it is part of their development to oppose authority. Often they express this opposition by arguing, disobeying, or talking back to adults.When this behavior becomes excessive compared to what is usual for their age, probably we are confronted with a type of behavior disorder called oppositional defiant disorder. ODD.
This behavior often disrupts the daily activities, including activities within the family and at school.
Associate with ODD we also find other behavioral problems: attention deficit disorder, learning disabilities, mood disorders and anxiety disorders. 

”Well, it looks like my 15 years son has ODD...”, a mother told me few days ago. I asked her to check the list below. If she can answer with Yes only for the right column, then we have an adolescent who learns the language of expressing opinions, who wants to be heard and listened to and who is still clumsy in expressing his needs. And we also have parents surprised by the sudden growth of their own child.
But if she can say Yes when adds the words from the left column, then we talk about ODD symptoms. 
  • Excessively                 argues with parents and teachers
  • Constantly                  blames others for his mistakes/failures
  • Ostentatiously            refuses to comply with rules
  • Deliberately                tries to annoy others
  • Extremely                   easy to be annoyed by others
  • Usually                        swears and uses obscene words when he is asked to do something
  • Frequently                  has outbursts of anger 
  • Most of the time         seeks revenge
  • Most of                        his answers are mean and hateful 

The roots of ODD are not entirely known. Like many other disorders, ODD is a combination of biological, hereditary and environmental factors. 
Biological, this disorder has been linked to abnormal functioning of some types of brain chemicals, or neurotransmitters.
Hereditary, it was observed that many adolescents with ODD have close family members with mental disorders, anxiety disorders or personality disorders.
Environmental, we first talk about a dysfunctional family life and inconsistent discipline by parents. 

When you as a parent addresses to a psychotherapist, you have to be prepared to work together with your child. He can not just be ”fixed” and that is it.

The work in psychotherapy is aimed to help children in developing effective coping and problem-solving skills and ways to express and control anger. It is a kind of re-framing the child's thinking in order to improve behavior. Also, family therapy it is used to improve family interactions and communication among family members. Very often, behavior management plans built within therapy involve contracts between parents and child that identify rewards for changes and consequences for non-changes for both parts.

Along the time I understood how parents need support and understanding, so they can truly help their child and themselves. Here are some of conclusions of few parents I worked with lately. It can be a guide for other parents.

  1. I catched every cooperation moment of my daughter and I praised it. Things moved. Not with the speed I expected, but...
  2. I learnt to breathe in the most tensed moments. It was extremely useful. Instead of yelling and jump up to the ceiling, just to take few seconds for breathing. The result was amassing. My daughter was totally surprised and forced to find other ways to cope with the old situation.
  3. I stopped being exclusively preoccupied by her behavior. I just moved the spotlight on other aspects. Like my hobbies. I realized that all I did before was to keep an eye on her. Which was suffocating and useless. With no big effort she started to come to me often. I became interesting, not repetitive and boring.
  4. I discovered the benefits of my personal therapy. I had some old and hidden issues that were a part of causes in my son's ODD.
  5. I changed my speech in a way that put me in the same boat with my child and not leaving him alone in the storm. Instead of directive sentences I used questions: what do you think? what /how would you like to do? what/how do you feel? what can I do? 

And, do not be ashamed. You or your child. ODD is one of the most common behavior disorders. Around 12% of all children develop ODD. Of course, the true rate of ODD is still debated. Commonly, ODD is quoted as affecting between 2 and 16% of all children. It was once thought that affects mainly boys, but it is now being recognized that girls also develop it.
For the most children will be found a solution. Statistics say that about 70%  that benefited by appropriate therapy and care will have no behavioral problems by the age of 18.






vineri, 15 mai 2020

Iar ne-am văzut liberi...

Vineri, 15 mai 2020. După două luni de nefolosință, claxoanele sunt ca niște roșii proaspăt culese. Fremătătoare sub soarele de mai. Pleznesc de sănătate și chiuie de fericirea eliberării. Doamne, ce dor trebuie să le fi fost pasionaților de tonalitățile inconfundabile. Pe toate bulevardele capitalei geografic europene se revarsă șuvoaie, șuvoaie. 
Însoțit sau nu de glasul șefului, Claxonul se ridică la rang de Partner Marketing Manager. Este creativ, uneori pare independent, atrage atenția asupra esenței, împroașcă și destabilizează concurența. 
Ce dulce e libertatea. Am mai întâlnit-o noi de câteva ori și de fiecare dată am sfârșit înciudați că nu am știut să o folosim la maxim. Dar de-acum...zise el cu glas sfârșit...
Dar de acum, 15 mai 2020, știu eu ce am de făcut. Nici nu aștept miezul nopții și am și linșat câteva cartiere care nu au somn. Să le plesnească arterele principale și să le crape cele secundare.
Iar spre dimineață, plecăm împreună spre job. Eu și Claxonul. Doar suntem parteneri. Un duet imbatabil. Se mai rățoiesc câțiva, dar nu au forța și anduranța noastră. E un parteneriat solid, pe termen lung. Nu ca alții, în leasing operațional. 
De acum viețile noastre se împletesc și nu ne poate opri nici o lege și nici un reprezentant al acesteia. Îl vom atenționa până și pe el că ne stă în cale. Oricum face niște gesturi stranii, incompatibile cu uniforma. Dacă eventual joacă mima, nu și-a găsit fraierii. 
Vă aduceți aminte expresia: Cine nu e gata, îl iau cu lopata? Nu mai e valabilă. S-a stricat de atâta folosire. Cine nu e gata, îl iau cu Claxonul. Unde Gata=1 nanosecundă.
16 și 17 mai 2020 or să mai fie cum or să fie. Dar din 18 mai parteneriatul intră în pâine, tată. 

Vă apucă groaza? Dar de ce? Ce, suntem mai răi decât alte însemne ale libertății? Noi cel puțin avem onestitatea de a acționa la suprafață. Noi suntem doar gălăgioși, pe când alții sfârtecă libertatea pe ascuns și ne-o aruncă nouă, bucățele, bucățele. Așa că noi, eu și Claxonul, nu am făcut altceva decât să ne încadrăm în peisaj.  Liberi și de neoprit. 

Hai, pa și titiiii!
Eu și Claxonul.

joi, 14 mai 2020

Mommy, why are you sleeping with my daddy?

Argument:

During the period of isolation imposed by the emergence of Covid, many of the unresolved problems of the parent-child relationship or the couple's relationship worsened. The extended time spent together put the spotlight on vulnerabilities and blockages in communication. One of the problems that several mothers addressed during this period to the therapy office is related to sleeping with children up to a fairly ... advanced age. If until the moment of isolation, this was a problem whose solution was postponed for various reasons - parents were late for work; one or the other was quite often gone to delegations, etc. - now, with so much time available, it was assumed that it was much easier to apply a solution. And when that didn't happen, parents began to wonder what was really stopping them from taking action.

Parents (and especially the mothers) who sleep with their children for a long time over the age when they would need the presence of their parents during the night (sometimes until close to or even puberty) often say that they have no idea how they got at this point. "I just felt like she/he needed me." And the frequently questions I ask are:

- Do you think it's the need of your child or yours? And if it's yours, what would it be? If you go further, what do you find behind this need? What does it actually cover?

If you are among the parents who postpone the moment of separation without real, objectively justified reasons, try your own answers to these questions. Then read the following considerations and take a break from meditation:
  Sleeping with the child until / near puberty can have long-term effects:

an eroded couple relationship (there are studies that show the increased divorce rate in couples who have such behavior towards children); the child needs to understand the significance of the relationships that are built around him, and this process begins in the family; confusion of roles and responsibilities can be transferred to adulthood, endangering the development of drawing healthy boundaries in relationships
future teenagers who have sleep problems that in turn cause a range of manifestations: memory loss, fatigue, low energy, and even obesity
future adolescents and adults with a high degree of anxiety
adolescents with a low level of self-confidence
children and adolescents who refuse to take part in multi-day trips, camps or sports camps, thus considerably reducing their ability to adapt and integrate

"And now what? Joanna is already 10 years old. Can I do something? I want you to know that I tried, but every time she feels betrayed and asks me: Mommy, why do you sleep with my dad and not with me? Can I do anything else now without hurting her? ”
            Yes, you can. Harder than you would have been 9 years ago, for example, but you can:
1. Accept that a change in behavior is needed and commit to doing it with all that entails.

2. Expect strong resistance, but do not use force. And no radical decisions. Explain that it's time to trust her. Turn the request into an offer. Celebrate, if necessary, the change as a child's success. In fact, it's a parent's success. Show her the things you can only do with her father, the things you can only do with her, and the things you can all do together.

3. Replace your presence at night with the attention you give her before bed: things done together, the hygiene program, a few minutes to ask her how she felt during the day, to tell her how your day was, etc.

4. Emphasize the importance and benefits of changing the behavior of both: privacy, independence, responsibility, age, etc.

Please note that the child's anxiety, low confidence in his actions and dependence during the day are all related to the inability to trust that he can sleep alone at night.

With constant and sustained intervention, most children will acquire new and healthy habits. And we, the parents, with them.


Mami, de ce dormi cu tati?

Argument:

În perioada de izolare impusă de apariția Covid, multe dintre problemele nerezolvate ale relației părinte-copil sau ale relației de cuplu s-au agravat. Timpul prelungit petrecut împreună a pus în evidență vulnerabilitățile și blocajele în comunicare. Una dintre problemele cu care mai multe mame au venit în această perioadă în terapie este legată de dormitul cu copiii până la o vârstă destul de ... înaintată. Dacă până în momentul izolării, aceasta a fost o problemă a cărei soluție a fost amânată din diferite motive - părinții lucrau până târziu; unul sau altul pleca destul de des în delegații etc. - acum, cu atât timp disponibil, s-a presupus că este mai ușor, să se găsească o soluție. Și atunci când acest lucru nu s-a întâmplat, părinții au început să se întrebe ce îi împiedică, de fapt, cu adevărat să ia măsuri. 


 Părinții (în special mamele) care dorm împreună cu copiii lor multă vreme peste vârsta la care aceștia ar mai avea nevoie de prezența părinților pe timpul nopții (uneori până aproape de sau chiar până la pubertate), spun adeseori că habar nu au cum au ajuns în acest punct. ”Pur și simplu am simțit că are nevoie de mine.” Iar întrebările frecvente pe care le formulez sunt: 

-    Crezi că e nevoia copilului sau a ta? Și dacă e a ta, care ar fi aceasta? Dacă mergi mai departe, ce găsești în spatele acestei nevoi? Ce acoperă ea, de fapt?

    Dacă vă aflați în rândul părinților care amână momentul de desprindere fără motive real, obiectiv justificate,  încercați propriile răspunsuri la aceste întrebări. Apoi citiți următoarele considerații și luați-vă un răgaz de meditație:

    Dormitul cu copilul până aproape de/la pubertate poate avea ca efecte pe termen lung: 

-          o relație de cuplu erodată (există studii care demonstrează rata crescută de divorțuri în cuplurile care au un astfel de comportament vis-a-vis de copii); copilul are nevoie să înțeleagă semnificația relațiilor care se construiesc în jurul său, iar acest proces începe în familie; confuzia de roluri și responsabilități se poate transfera până la perioada adultă, periclitând dezvoltarea și trasarea de limite sănătoase în relații

-          viitori adolescenți care au probleme cu somnul, probleme care la rândul lor provoacă o gamă de manifestări: pierderi de memorie, oboseală, energie scăzută, și chiar obezitate

-          viitori adolescenți și adulți cu un grad ridicat de anxietate

-          adolescenți cu un scăzut nivel de încredere în sine
-          copii și adolescenți care refuză să participe la excursii de mai multe zile, tabere sau cantonamente sportive, reducându-și astfel considerabil capacitatea de adaptare și de integra

”Așa, și? Ioana are deja 10 ani. Mai pot face ceva? Vreau să știți că am încercat, dar de fiecare dată se simte trădată și mă întrteabă: Mami, tu de ce dormi cu tati și nu cu mine? Mai pot face acum ceva fără să o rănesc?”

Da. Mai greu decât ați fi făcut-o cu 9 ani în urmă, de exemplu, dar se poate:

1. Acceptați că e nevoie de o modificare de comportament și angajați-vă să o faceți cu tot ce implică aceasta.

2. Așteptați-vă să opună o rezistență puternică, dar nu folosiți forța. Și nici deciziile radicale. Explicați-i că a venit timpul să-i acordați toată încrederea.Transformați cererea în ofertă. Sărbătoriți, dacă e nevoie, schimbarea ca pe un succes al copilului. În fapt, e un succes al părintelui. Arătați-i lucrurile pe care le puteți face doar împreună cu tatăl ei, lucrurile pe care le puteți face doar cu ea și cele pe care le puteți face toți împreună.

3. Înlocuiți prezența dumneavoastră pe timpul nopții cu atenția pe care i-o oferiți înainte de culcare: lucruri făcute împreună, programul de igienă, câteva minute pentru a o întreba cum s-a simțit în timpul zilei, pentru a-i spune cum a fost ziua dumneavoastră, etc.

4.  Subliniați importanța și beneficiile schimbării comportamentului amândurora: intimitate, independență, responsabilitate, adecvare la vârstă, etc.


Țineți, vă rog, seama de faptul că anxietatea copilului, nivelul scăzut de încredere în acțiunile sale și dependența pe timpul zilei sunt toate legate și de incapacitate de a avea încredere că poate dormi singur noaptea. 

Cu o intervenție constantă și susținută, majoritatea copiilor vor căpăta obiceiuri noi și sănătoase. Și noi, părinții, împreună cu ei.

vineri, 24 aprilie 2020

De la lumea online adunate

”Ca să pot sta singură, am nevoie de cineva.”

"Ce este Divertis, mami? Un grup umoristic de dinainte de COVID."

”Mi-a rămas casa mică. Mă strânge pe la încheieturi.”

”Cel mai mult îmi lipsesc îmbrățișările.”

”Ce am mai făcut? Am vopsit cățelul cu surplusul meu de vopsea de păr.”

”Vreți sugestii de activități? Vă spun acum: puzzle din cartea de identitate. Nu știți cum? Vă poate face un tutorial băiețelul meu de 4 ani. Ustensile necesare: o foarfecă bună, bună și o carte de identitate, de preferință valabilă până în 2022.”

”Ador liniștea din interacțiunea de acum.”

”Las problemele de serviciu la ușa...sufrageriei.”

”Când mă copleșesc cerințele celor din casă, îmi pun badge-ul ca să-mi amintesc de vremurile bune.”

”Pe mine izolarea nu mă înnebunește. Joc X-0 cu Roko.” (n.b.-perușul)

”În sfârșit eu și soțul meu mâncăm împreună în oraș.” (n.b - locuiesc pe bd. Magheru)

”Mi-am păstrat câteva dintre obiceiurile de la serviciu. De exemplu, pauza de prânz la ora 13:00. N-am nevoie de ceas. Îl văd pe vecinul meu pensionar alergând pe trecerea de pietoni către casă.”

”Copilul meu a cerut un câine încă de la Crăciun. Am zis că nu mă prinde el pe mine să plimb câinele pe afară. E, acum ce bun era.”

”Prima măsură pe care am s-o iau când se va încheia nebunia asta? Să-i cresc salariul menajerei.”

”E prima oară când îmi place că blocul meu e atât de aproape de blocul vecin.”

”Am instituit declarația pe proprie răspundere pentru copii: ce fac ei în timpul programului meu de lucru online. Abaterea este amendată cu o sumă de bani din pușculiță. Și doare, crede-mă.”

”Care cred că va fi una din urmări? Păi...fie se vor deschide foarte multe frizerii, că toți ne-am specializat, fie cele existente vor rămâne mai mult goale, că toți ne-am specializat, nu?

”Cum vreau să fiu după această perioadă? Vreau să fiu continuarea a ceea ce eram.”

”I really miss my old version.”






joi, 2 aprilie 2020

Memo

Să continuăm, mă gândesc. Atâta vreme cât reușim să păstrăm nucleele constante ale vieții noastre, putem construi mult și sănătos în jurul lor.

Rămânem la nivelul scăzut de dificultate al exercițiilor.


1. Privește cu atenție fotografia.
După aproximativ o jumătate de oră, descrie, cu cât mai multe amănunte, tot ce îți amintești.

2. Există multe cuvinte în limba română care au o serie lungă de sinonime. Dau exemplul verbului ”a sta”. Ce poate fi mai potrivit în aceste zile...
a sta - a (se) așeza; a poposi; a ședea; a-i ședea; a staționa; a se opri; a încremeni; a locui; a zăbovi; a rămâne;

Încercați să le memorați măcar pe cele prezentate. A doua zi redați-le.
Dacă veți formula propoziții în care să includeți sinonimele, vi le veți aminti mai ușor.

3. Fă următoarele mișcări, în ordinea indicată:

Bate din palme de trei ori.
Numește o persoană care ți-e foarte dragă.
Desenează o casă.
Uită-te prin încăpere și ține minte trei obiecte.
Atinge-ți umărul stâng.
Pune ambele mâini pe genunchi.
Închide ochii.
Deschide ochii.
Numește cele trei obiecte pe care le-ai observat.
Aplaudă de trei ori.

Reia mișcările în ordine după două ore.

4. Citește textul:

”Un padișah a primit în dar de ziua lui care e în luna a șaptea, zece cutiuțe cu pietre prețioase: diamante, safire, rubine și topaze. Numărul cutiilor care conțineau topaze era egal cu numărul cutiilor care conțineau diamante, iar numărul cutiuțelor cu safire era același cu numărul cutiuțelor cu rubine. 
A pus în seif jumătate dintre diamante și toate safirele și a comandat unui bijutier o duzină de inele cu rubine.”

Redă povestea și înregistrează-te. Reia povestea a doua zi, liber, și compar-o cu înregistrarea. Ai omis sau adăugat ceva?

Ce a fost mai dificil în toate aceste exerciții? Ce te-a ajutat?



Remember...

Let's move on. As long as we manage to keep our constant nuclei in our lives, we can build a lot and healthy things around them.

We still remain today at the low level of difficulty of our exercises.

1. Watch carefully the photography.

After about half an hour, describe, in as much detail as possible, everything you remember.



2. There are many words that have a long series of synonyms. I give the example of the verb "to stay". What can be more appropriate these days ...

to stay - to sit; to stand; to stop; to live; to pause; to remain; to wait; to rest;

Try to record at least the ones above. Play them the next day.
If you formulate sentences to include synonyms, you will remember them more easily.


3. Make the following motions, in this order:

Clap your hands three times.

Name a person who is very dear to you.

Draw a house.

Look through the room and keep in your memory three objects.

Touch your left shoulder.

Put both your hands on your knees.

Close your eyes.

Open your eyes.

Name the three objects you noticed earlier.

Applaud three times.

Play all of these in the same order after two hours.


4. Read the text:


"A padishah received some gifts for his birthday wich is in month seven of the year. There were ten boxes of precious stones: diamonds, sapphires, rubies and topazes. The number of boxes containing topazes was equal to the number of boxes containing diamonds, and the number of sapphire boxes was the same as the number of rubies ​​boxes.
He put half of the diamonds and all the sapphires in the safe and ordered a jeweler for a dozen rings of rubies. "

Say the story and record yourself. Resume the story the next day, free, and compare it with the recording. Did you miss out, add or change something?

What really helps you to remember?

miercuri, 1 aprilie 2020

Izolat-perspicace (IV)

1. Priviți desenul timp de 30 de secunde.

Redați-l fără să îl mai priviți. Câte detalii ați omis? Reluați exercițiul dacă nu sunteți mulțumit de primul rezultat.
Țineți cont și de faptul că fixăm imaginile în memoria noastră în funcție de semnificația pe care le-o dăm.

2. Citiți următorul text:

”Doamna Albu trebuie să îi ia pe copiii ei de la școală la ora 12:00. Maria și Cristian sunt în clasa a IV-a, iar Victor e în clasa I. Pe drum se oprește la poșta de pe strada Muzeului și trimite două plicuri: unul contabilei și altul verișoarei sale, Anca. Apoi intră într-o librărie ca să cumpere cartea ”365 de povești de la bunici pentru nepoți”. Acolo îl întâlnește pe domnul Micu și îl întreabă ce mai face Mihaela, fiica lui. Acesta îi spune că Mihaela tocmai s-a mutat într-un oraș de pe malul mării. După ce doamna Albu îi ia pe copii de la școală, se opresc cu toții la magazinul de lângă casă ca să cumpere fructe: mere, kiwi și 6 banane.”

După două minute în care priviți pe fereastră, redați textul. Câte detalii ați reținut? Ce ați omis? Reluați și încercați alte metode de a memora.

3. Rețineți și redați în ordine următoarele cuvinte:

Pisică
Nor
Cal
Sanie
Pelerină
Câmp
Soia
Ridiche
Poșetă
Țară
Actor
Astru
Mănușă
Lampă

Ce v-a ajutat să memorați? Ați realizat un film cu toate elementele? Sau poate aveți o foarte bună memorie fotografică?

4. Căutați titlurile și numele regizorilor filmelor premiate cu Oscar în ultimii zece ani. Rețineți-le și spuneți-le în ordine a doua zi. Dacă cinematografia nu intră în zona voastră de interes, alegeți altceva. Important este procesul.

5. Inventează o poveste cu titlul ”Pe vremea când eram melc”. Înregistrează-te. Redă povestea, liber, după două zile. Compar-o cu înregistrarea. Ai omis ceva? Ai adăugat ceva? Ai schimba ceva acum?

Acestea sunt doar câteva exemple simple de exerciții pentru memorie.
Inventați-vă propriile exerciții. Creativitatea noastră e infinită. Și ni s-a dat acum și cadrul potrivit să o exersăm.

An Insightful Isolation (IV)

1. Look at this drawing for 30 seconds.

Hide it and redraw it.
How many details did you miss? Try again if you are not satisfied with the first result.
Keep in mind that we fix the images in our memory according to the meaning we give them.

2. Read just once the text:

”Mrs. White has to take her children from school at 12:00. Maria and Cristian are in the 4th grade and Victor is in his first. On the way, she stops at the post office on the Museum Street and sends two envelopes: one to the accountant and one to her cousin, Anca. Then she goes to a bookstore to buy ”365 stories from grandparents to grandchildren”. She meets Mr. Micu and askes him how is Mihaela, his daughter. He tells her that Mihaela has just moved to a seaside town. After taking the children from school, they all stop at the store next to the house to buy fruits: apples, kiwi and six bananas.”

Say or write the text after few minutes. How many details did you retain? What did you miss? If you are not too happy with your result, try other methods to remember.

3. Read few times, then say the following words in order:

Cat

Cloud

Horse

Sleigh

Cape

Field

Sun

Radish

Purse

Country

Actor

Star

Glove

Lamp


What helped you to remember the words? Did you make a movie in your mind with all the elements? Or maybe you have a very good photographic memory?



4. Look for the titles and names of Oscar-winning films directors over the last ten years. Remember them and play them back in order the next day. If movies don't fit into your area of ​​interest, choose something else. The process is important.



5. Invent a story entitled ”When I Was a Snail”. Register it. Tell the story, free, after two days. Did you miss something? Did you add anything? Do you want to change anything now?


Make your own memory exercises. These are just a few handy examples. Our creativity is infinite. And now we have been given the right framework to practice it.

The Mirror

When for various reasons we have to spend more time than usual with our children, things that we used to put in the background become visibl...