Trăim în același Timp (IV)

Azi despre Emanuil Rednic. Moroșan. Inteligent peste medie. Decupat din decor. Îi urmăresc cu greu

drumurile prin lume. Aleargă, câștigă medalii sau nu, împărtășește emoții (http://www.emanuilrednic.com/ro/) și păstrează în ADN molecule din pământul de acasă.
E un român. Ca el încă mii. Un rând dacă am scrie în fiecare zi despre câte unul dintre aceștia și tot ni s-ar aduna tomuri. Începem?

Limbajul metaforic în psihoterapie

De îndată ce un limbaj figurat își exercită efectul în descrierea unei situaţii sau a unei întâmplări în termenii unei vieţi în mişcare, suntem pe drumul către metaforă.

Pentru că utilizarea metaforei în psihoterapie duce de multe ori la formularea de către client a  propriei poveşti, s-ar putea presupune că folosirea metaforei este o simplă narare. Însă folosirea metaforei permite exteriorizarea cu mai multă uşurinţă a orice ar fi gândit ca "problemă", și construirea unei povești cu privire la una sau poate mai multe soluții.

În contextul terapiei, se utilizează metafore pentru a descrie ”problema” sau viața unei persoane. Aceste metafore vin împreună cu clientul. Diferența dintre stilurile de acțiune ale terapeuților este, de multe ori, dată și de felul în care aceștia îl însoțesc pe client pentru ca el să le descopere, să le asume şi să le redea, de felul în care îl invită să utilizeze acest instrument care îi aparţine şi căruia, poate, i-a negat existenţa şi utilitatea.

Această abordare este avantajoasă în multe privințe. În primul rând, deși terapeutul poate propune o anumită metaforă pentru client, dacă și cum clientul alege să utilizeze metafora rămâne în întregime în cadrul de control al clientului. 

Terapeutul lucrează dintr-o poziție de neutralitate. Oferta de noi limbaje, considerând metafora, servește ca o invitație indirectă, adresată clientului, la descoperire.

Ceea ce este important pentru psihoterapeuți este că schimbarea, indiferent dacă aceasta este schimbarea de credinţă, de relaţii, de emoţii sau dacă este vorba despre conceptul de Sine, implică o schimbare de limbaj.

Folosirea limbajului complex distrage mintea conştientă şi permite accesul mai facil la resursele inconştiente. Metaforele realizează conexiuni creative între două evenimente sau experienţe pentru a crea un exemplu edificator pentru experienţa clientului. Milton Erickson, maestrul terapiei metaforice, când a fost întrebat care sunt cele mai importante trei variabile ale terapiei a răspuns: „observă, observă, observă”, cu referire la metaforele furnizate în terapie de către clientul însuşi.

Metaforele sunt o formă de comunicare indirectă, imaginativă şi implicită cu clientul. De multe ori expresiile “metaforă terapeutică”, “poveste terapeutică” sau “poveste vindecătoare” sunt folosite în acelaşi mod.

Exemple:
Cei mai mulți oameni fac asocieri negative inconştiente puternice cu cuvinte cum sunt "pierdere”, "renunțare" sau "părăsire". Încă din copilărie, aceste cuvinte au fost condiţionate de ideea de deficit, lipsă sau slăbiciune. Și nu ne plac nici cuvintele ”deficit” sau „lipsă” sau „slăbiciune”.

Acest lucru poate reprezenta o mare provocare pentru terapeut atunci când clientul său este motivat sau încearcă să fie motivat pentru pierderea în greutate sau renunțatul la fumat, de exemplu.

Chiar cuvintele pe care le foloseşte îl împiedică să obţină ceea ce doreşte. Cuvintele constituie  cadrul ideilor, iar ideile dau forţa motivației.

Dacă aş folosi exemplul unui client care vrea să „piardă” în greutate, şi care istoriseşte în mod frecvent cum a 'pierdut' câinele sau cum şi-a "pierdut" locul de muncă sau cum şi-a "pierdut" soţia, aş spune că foloseşte termenul cel mai păgubos posibil pentru a descrie ceva ce se presupune că îşi doreşte: „pierderea” în greutate.

Ideea de a scăpa de ceva poate oferi unele motivații, dar nici pe departe la fel de solide ca ideea de a obţine ceva, de a construi, astfel încât termenii cei mai potriviţi, în cazul ipotetic de mai sus, ar fi: „obţinerea unei siluete mai subţiri”, „păstrarea stării de sănătate”, și așa mai departe.

De ce să vorbim despre "a pierde" atuni când încercăm să motivăm câştigul?

Dacă suntem atenţi la limbajul pe care îl folosesc cei care încearcă renunţarea la fumat şi pornesc să împlinească sarcina de a-şi îmbunătăţi sănătatea, este vorba tot despre „a renunţa”, „a diminua”. Simbolic, este tot durerea de a lăsa trecutul în urmă.

Dacă o expresie este metaforică sau nu, depinde de context. De exemplu, expresia "aceasta a fost complet în afara limitelor" nu este metaforică dacă este folosit în contextul unui joc de tenis și "aceasta" se referă la mingea de tenis care este, de fapt, fizic în afara limitelor terenului de tenis. Aceeași expresie este metaforică dacă se referă la un argument sau un comportament, care este descris ca fiind "în afara limitelor", de exemplu, "Argumentul ei a fost complet în afara limitelor" sau "Comportamentul lui a fost complet în afara limitelor".

În procesul psihoterapeutic, oamenii îşi exprimă adesea sentimentele prin intermediul limbajului metaforic. Mai mult decât atât, se observă că metafora este de mare valoare în ceea ce privește promovarea perspectivei de insight.

 Am putea pune în discuţie diverse ipoteze care încearcă să explice motivațiile cognitive care reglementează producția unui astfel de limbaj. Am putea aduce argumentele comportamentale, atitudinale ale limbajului metaforic. Toate, însă, validează observaţia că schimbul psihoterapeutic dă naştere în mod natural la enunțuri metaforice.

Trăim în același Timp (II)

Lucian Mustață este unul dintre foștii studenți pe care i-am întâlnit în programul de burse universitare Blue Heron. Numele lui se asociază cu apariția platformei http://www.noteaboutlife.com/. Dar până să ajungă aici, drumul i-a zdrelit tălpile și i-a zdruncinat, de multe ori, încrederea. Aștept, după ce veți fi aflat despre lucrurile pe care le face și pe care le spune, să împărtășiți cu mine ce ați simțit. Eu despre cine credeți că s-ar cuveni să aflu? Ne vedem (citim) la episodul III.

Pleacă-ți urechea

Ce rol are ascultarea în munca dumneavoastră?,  una dintre întrebările de la finalul a două zile de training al ascultării. Participare: Senior și Top Management.

”Nu m-am gândit niciodată că a asculta poate fi un subiect de training în sine. Dar acum că eu sunt conștient de asta, cred că 80% din  munca mea depinde de felul în care ascult sau mă fac ascultat. "

”M-am gândit zilele astea la tot ce a mers prost în ultimii doi ani. În companie și în relația cu fiul meu. Și deodată mi-am dat seama că multe dintre problemele mele cu mine și cu ceilalți au pornit de la faptul că nu auzeam, nu eram auzită sau auzeam ce vroiam.”

 "Este interesant pentru mine că am gândit în ultimii ani atâtea forme de a îmbunătăți comunicarea în companie. Că am crezut că am luat în calcul aproape toate fațetele comunicării. Pe toate palierele. Cum oi fi trecut cu vederea tocmai ascultarea? E ca și cum am pierdut o verigă. Cea mai importantă. Și cea mai slabă. "

”Se poate afirma, fără drept de tăgadă (tocmai am demonstrat-o noi azi), că oamenii, în general, nu știu cum să asculte. Ei au urechi care aud foarte bine, dar rareori au și competențele înnăscute necesare care ar permite acestor urechi să fie utilizate în mod eficient pentru ceea ce se numește ascultare. Și ce nu e înnăscut, se dobândește. Nu lași potențialul neutilizat.”

Adesea presupunem că abilitatea de ascultare depinde în mare măsură de inteligență, că oamenii inteligenți ascultă bine. Este de necontestat faptul că un IQ redus are ceva de-a face cu incapacitatea de a asculta, dar este exagerată în mare măsură importanța inteligenței în ascultare. Un ascultător sărac nu este neapărat o persoană neinteligentă. Pentru a fi buni ascultători, aplicăm anumite competențe care fie sunt dobândite prin experiență, fie sunt înnăscute. În cazul în care o persoană nu a dobândit aptitudini de ascultare, capacitatea ei de a înțelege și a reține ceea ce aude va fi scăzută. Acest lucru se poate întâmpla oricui.

Orice efort care va duce la îmbunătățirea ascultării ar trebui să facă două lucruri:

1. Să construiască schema de conștientizare a factorilor care afectează capacitatea de ascultare.

2. Să construiască un fel de experiență auditivă care poate produce deprinderi bune de ascultare.

 În general, oamenii spun că problema, în timp ce ascultă, este concentrarea. Concentrare mai mare decât în orice altă componentă a comunicării. Practic, problema este cauzată de faptul că gândim mult mai repede decât vorbim.  E o cursă în creierul nostru, din ce în ce mai rapidă.  Acest lucru înseamnă că, atunci când ascultăm, cerem creierului nostru să înregistreze cuvintele într-un ritm extrem de lent în comparație cu capacitățile sale.
În această situație, ar putea părea logic să încetinim ritmul gândirii când ascultăm, dar încetinirea proceselor de gândire e un lucru foarte dificil de făcut. Când ascultăm, ne continuăm gândirea la viteză mare, în timp ce cuvintele rostite ajung la noi cu viteză mică. Înseamnă că, în actul de ascultare funcționăm cu sute de cuvinte în plus față de cele cu care ne vorbesc propriile gânduri.

Cu alte cuvinte, putem asculta și încă ne mai rămâne ceva timp liber pentru gândire.Utilizarea sau non-utilizarea acestui timp liber de gândire deține răspunsul la întrebarea: asculți ca să răspunzi sau asculți ca să înțelegi?

Să ne râdem viețile

Azi plouă. Primesc câteva mail-uri și mă apuc să răspund. Șterg de mai multe ori răspunsurile. Nu înțeleg de ce nu-mi sună bine. Le recitesc. Sunt corect formulate. Asta e! Mult prea corect formulate! Trasate la linie. Eu nu sunt așa. Dar mail-urile primite asta cer. Tonul e închis și formal. Și eu? Iau o pauză. Mă reașez și încerc să păstrez doar firul principal al fiecărui mail. Funcționează. Nu mă leg de etichetele și formulările primite, caut marca personală pe care o las apăsat peste fiecare răspuns. Mizez pe efectul de contagiune și aștept modificarea de ton în mailurile respondenților mei. Nu sosește. Merg mai departe. Și reușesc. Dintr-un birou de mare și multinațională vine un rictus. După câteva schimburi de idei, se transformă în zâmbet. Natural, relaxat. Cuvintele nu mai sună metalic, aproape că încep să semene cu limba română. Adormim vigilența robotului și conversăm de plăcere. Încheiem acordul de parteneriat și ne declarăm mulțumiți pentru această zi de luni. 
Le trimit ca bonus o anexă:

1. Azi pot spune că sunt......
2. Azi mi-a făcut plăcere azi să.....
3. Azi am râs când......

Răspunsurile vin ca pe ață. Le înregistrez ca pe o mare bucurie.