Ascult trupa Taxi cam de pe când a apărut. Îmi plac vorbele atent muchiate, melodia de nicăieri, mai greu slăgăroasă. Găselniţa cu Cele două cuvinte m-a amuzat de la început. Ascultându-i acum câteva zile în maşină, am găsit şi eu nişte câte două cuvinte.
Vama Veche, Roşia Montană, Sighetu-Marmaţiei. Vama se înnoieşte iremediabil şi plecăm de acolo, la început de septembrie, cu spaima că la anul o să fie şi mai nouă. Vechi rămânem numai noi şi amintirile. Pozele. Poveştile dospite de la un ascultător la altul. Codiţele deşirate în culori şterse.
Roşia adună laolaltă oameni din două generaţii şi îi trezeşte ca pe o frumoasă din naţiunea amorţită. Una e generaţia mea şi cealaltă generaţia fiicei mele. Prima încă nu s-a scuturat bine de eticheta de "golan", cu care dealtfel ne mândream prin "90 şi reia marşul de acolo unde l-a lăsat in urmă cu peste douăzeci de ani. A doua se alătură părinţilor lor, acelora care îi adormeau cântând Mai bine mort decât comunist. A doua este marea revelaţie, balsamul, speranţa, semnul că se poate, este eleganţa în declaraţii şi forţa argumentului. Ei ştiu de ce au ieşit în stradă. Dacă îi întrebi, vei avea surpriza emoţionantă să vezi că au repere, că ştiu despre ce e vorba, că nu-s acolo ca să nu fie altundeva. Că întrebările lor sunt legitime şi răspunsurile, pe care tot ei le găsesc, valide şi puternice.
Sighetu-Marmaţiei mi-e acasă. De câteva ori pe an şi pe veci. De anul ăsta începând e şi locul Florii de colţ, festival de folk, frumos ca soarele peste Solovan. Câtu-i Maramureşu nu-i oraş ca Sighetu. A fost sărbătoare "pe centru". Până sara târzâu.
Cele două cuvinte, cu tot universul lor, mi-au ocupat vara. Mi-au pârjolit-o. Mă mai agăţ de firele roşiatice din apus să cred că şi mâine va fi senin şi cald.
De undeva îmi tot vin ştiri. Dau Delete şi reapar. Ca un carusel demodat şi scârţâit. Sunt veşti de toamnă, brumă şi must. Să vie, zic, dacă aşa s-au rânduit. O să-mi fie mai dor ca niciodată de vara asta despre care n-am avut prea multe veşti. M-aş duce s-o caut pe unde a mai rămas vreun rest, da-i departe rău. Mai şăzi şi tu, ar zice buna.
Mai şăd, că ce-o mai rămas....
