Imaginați-vă
că aveţi un papagal. O pasăre. Nu are nici cunoștințe și nici cine știe ce inteligență. Creier de pasăre... Recită ”papagaliceşte”.
Cu toate acestea, papagalul este special. A fost antrenat pentru a deveni o povară, comentând în mod continuu la adresa ta şi a
vieţii tale.
De exemplu, mașina în care te afli este blocată în trafic și ajungi la locul de muncă mai târziu cu 5 minute. Papagalul stă pe umăr sau într-o colivie, pe scaunul din dreapta, șoptind: "Întârzii din nou. Pur si simplu nu poţi fi punctual. Niciodată nu ajungi la timp. Eşti varză. Dacă ai fi plecat de acasă mai devreme, ai fi ajuns la timp. Şeful tău ar fi fost, în sfârșit, fericit. Dar tu, nu. Nu poţi face lucrurile la timp. Devii inutil. Aduni deșeuri de spațiu şi timp! Absolut penibil!"
De exemplu, mașina în care te afli este blocată în trafic și ajungi la locul de muncă mai târziu cu 5 minute. Papagalul stă pe umăr sau într-o colivie, pe scaunul din dreapta, șoptind: "Întârzii din nou. Pur si simplu nu poţi fi punctual. Niciodată nu ajungi la timp. Eşti varză. Dacă ai fi plecat de acasă mai devreme, ai fi ajuns la timp. Şeful tău ar fi fost, în sfârșit, fericit. Dar tu, nu. Nu poţi face lucrurile la timp. Devii inutil. Aduni deșeuri de spațiu şi timp! Absolut penibil!"
Cât timp v-ați lăsat în acest abuz
înainte de a arunca un prosop peste colivie sau a scăpa de papagal? Se
întâmplă să ne lăsăm prizonierii gândurilor care vin de la acest tip de agresor,
sabotor intern pentru mult prea mult timp.
Putem învăța să folosim un antidot
împotriva acestor otrăvuri interne. Observăm că e doar un " papagal " şi
acoperim colivia. "E papagalul ăsta din nou - nu trebuie să-l ascult
" și ne îndreptăm în mod conștient către altceva.
Concentrați-vă atenția în altă parte. Fiți
persistent cu această practică! Veți observa prezenţa papagalului din ce în ce mai
puțin. Va renunţa la otrava lui o dată ce antidotul va începe să funcţioneze sau
poate va zbura acolo unde toţi papagalii otrăvitori se duc.