Cred că e
important să menționez că mă voi referi la sentimentul de control mai mult
decât la controlul în sine. Această nevoie balansată în jurul felului în care simțim
și gândim cu privire la control, este mult mai profundă și are un domeniu de
aplicare mai larg decât acela de a căuta să deținem puterea și controlul pe
care aceasta îl aduce cu sine.
Iată cum am identificat și am formulat
eu primele cinci nevoi care includ
sentimentul de control:
-
nevoia de siguranță
-
nevoia de a finaliza lucrurile
restante, astfel încât să nu mai fie nevoie să ne
îngrijorăm din cauza lor
-
nevoia de a înțelege
felul în care merg lucrurile la un moment dat
-
nevoia de a
crede că putem prezice ce se va întâmpla
-
nevoia ca
oamenii (inclusiv noi) și lucrurile să fie coerente
De
fapt, nu avem nevoie de a fi în control tot timpul. Ceea ce căutăm, într-adevăr,
este sentimentul că există control. Pe care îl exercităm direct, nelăsând nimic
la voia întâmplării sau, dimpotrivă, pe care îl cedăm altor persoane sau pur și
simplu unor situații pe care le lăsăm ”să curgă”.
1.
Din punct de vedere evolutiv, dacă suntem în poziția
de a fi în control asupra
mediului nostru,
atunci avem o șansă mult mai bună de supraviețuire. Subconștientul ne pune la
dispoziție puternice ancore biochimice atunci când ne confruntăm cu orice fel
de pericol (cum ar fi principiul ”fight or flight”).
Unul dintre
lucrurile cele mai tulburătoare în cazul unei boli terminale, de exemplu, este
că, majoritatea celor care suferă în astfel de cazuri spune că cel mai
copleșitor este sentimentul de neputință, de a fi în imposibilitatea de a face
ceva cu și pentru ei. Sentimentul că te afli în imposibilitatea de a controla
boala și știind că nici alții nu pot ajuta prea mult, poate deveni chiar mai chinuitor
decât moartea iminentă.
2. Există
suficient de multe persoane care, atunci terții controlează o parte din mediul
lor,
pot fi în continuare fericite pentru că au încredere că aceștia exercită
controlul situațional de care ele au nevoie în viețile lor. Așa cum mulți
oameni caută în mod activ figura parentală în toate drumurile vieții, figura
care le va oferi acest control. Când solicităm sfatul experților și transformăm
figura acestora în autoritate, depindem de ei pentru asigurarea sentimentului
nostru de control.
3. Privesc
cu multă atenție oamenii. O parte semnificativă a activității lor de zi
cu
zi este legată de realizarea sentimentul atât de necesar de control. Ritualurile,
de exemplu, sunt peste tot. De ce le avem? Ele există pentru a ne liniști: ”Totul
este așa cum a fost” și de a oferi un cadru familiar pentru viața de zi cu zi. Normele
și valorile sociale le spun ce să facă, ce e bine și ce e rău, ce e bun și ce e
prost. Când toată lumea din grup respectă regulile, avem sentimentul de
control: putere și încredere. Acest sentiment este strâns legat, dar în moduri
opuse, de putere și încredere. Poți obține un sentiment de control prin
preluarea controlului efectiv și prin a acționa în consecință, și este, de fapt,
vorba despre putere. Și poți obține un sentiment de control atunci când ai
încredere că pământul se învârte și fără intervenția ta directă.
4. Încrederea
și controlul se află într-o relație de sprijin reciproc. Nu numai că
încrederea
cedează controlul, dar nevoia de a avea sentimentul de control ne conduce să
căutăm încredere, altfel vom pune în aplicare substitute ale încrederii, cum ar
fi monitorizarea sau barierele.
Persoanele
care au un sentiment mai mare de control, fără însă a controla în mod efectiv o
situație, au tendința de a simți durerea mai puțin intens. Acest lucru se
întâmplă în opoziție cu persoanele care, în momentele în care nu dețin
controlul în mod evident, se simt vulnerabile la atacuri și încep să-și
imagineze că vor fi răniți și astfel își construiesc de multe ori dureri, iar când
apare adevărata durere pur și simplu se simt infinit mai rău. Am formulat
opoziția de mai sus în urma observațiilor făcute în cabinet, în special în
cazul persoanelor care trec printr-un divorț.
5.
Daniel Siegel vorbește, în cartea sa Mindsight (2008) despre pierderea stării
de
confort și de
armonie pe care o căutăm, ca fiind nimic altceva decât trecerea, în anumite
momente ale vieții noastre, fie la haos, fie la rigiditate. Când devenim rigizi,
putem controla efectiv, direct, mai multe
situații. Când devenim haotici, putem controla mai puțin și chiar sentimentul
că undeva există control asupra lucrurilor, dispare. Armonia și integrarea cu
noi înșine pot fi, prin urmare, premisele controlului în echilibru.
Concluzie:
Avem cu
toții nevoie de sentimentul de control. Acesta este un motor fundamental al modului
în care trăim. Când ne simțim în control putem prezice ce se poate întâmpla, putem
schimba lucrurile pentru a se potrivi cel mai bine cu noi și cu obiectivele
noastre și putem face față problemelor. Sentimentul de control ne dă puterea de
a ne împlini nevoile și de a ne atinge obiectivele.
Trăim acest
sentiment în două moduri: preluând controlul sau cedând controlul. E ca atunci
când decidem dacă vom conduce noi mașina sau avem încredere în alt șofer.
Cedarea de
control permite altora să aibă cel puțin o parte de control asupra vieților
noastre. Încrederea este esențială pentru a susține sentimentul nostru de
control, atunci când ne hotărâm să cedăm controlul. Când alții au control, putem
gândi că suntem vulnerabili, că ceilalți ar putea folosi controlul pentru a-și
atinge propriile obiective pe cheltuiala noastră.
De aceea, cedarea
controlului se face de multe ori în același timp cu presupunerea că partea care preia controlul
este responsabilă și grijulie. ”Voi avea încredere în tine, dacă îți pasă de
mine”. Seamănă cu relația părinte-copil, în cazul în care părintele are
control, dar are grijă de copil, care, la rândul său, se încrede în părintele
care îl sprijină.
Cedăm
controlul de foarte multe ori: familiei, prietenilor,…guvernelor. Și chiar
străinilor: șoferilor de taxi sau de troleibuz și ne rămâne doar speranța că ei
vor acționa într-un mod care nu ne va afecta.
