Ce este, însă, zona de confort și, dacă se numește astfel, de ce ar trebui s-o părăsim? Și cum?
Una dintre explicațiile specialiștilor se referă la nivelurile de anxietate și la modul în care simțim și acționăm la fiecare nivel. Zona de confort se constituie din orice tip de comportament care menține în mod constant anxietatea la un nivel redus. Cum ar fi, bunăoară, activitățile repetitive, lucrurile cu care ne-am obișnuit, locurile pe care le cunoaștem foarte bine: același restaurant la care mergem în fiecare an de ziua noastră, același drum pe care îl facem până la serviciu, tabieturile de fiecare zi după programul de serviciu, etc.
În măsura în care acceptăm orice nouă experiență, dincolo de zona binecunoscută, intrăm într-o nouă situație de învățare. Pe care o ducem la bun sfârșit sau din care ne retragem, conform propriei construcții psihice.
Ce fac cu incertitudinile mele?
Părăsindu-ne zona de confort și probând incertitudinea, ne plasăm la un anumit nivel de anxietate. Când gătești mereu același fel de mâncare, nici urmă de tensiune sau temeri. E o rețetă cunoscută, mișcările sunt aceleași, instrumentele la îndemână. Un nou job, însă, conducerea unei noi mașini sau prima sesiune de scuba diving pot genera cantități variabile de nesiguranță.
Incertitudinea ne poate face să răspundem mai repede și mai puternic ”Nu” situațiilor noi de viață, chiar dacă acestea ar putea ajunge să extindă, la un moment dat, prin acceptarea experienței, zona noastră de confort.
Situațiile de viață personală, socială, profesională, condițiile economice sau politice care generează incertitudine pot afecta granițele zonei noastre de confort, micșorând aria în care ne putem exprima. Cu cât ne e mai teamă, cu atât ne vom înfrâna pornirile de a descoperi zone noi și vom menține zona de confort pe o arie foarte restrânsă.
Familiaritatea este plăcută și confortabilă, așa că e de înțeles de ce primim noile provocări cu garda ridicată. Din perspectiva evoluției, percepem lucrurile familiare ca fiind mult mai sigure, mult mai simplu de stăpânit. A te încumeta să faci lucruri noi cere energie, așa încât atunci când ne simțim la capătul puterilor... schimbarea să mai aștepte! Furnizorii de îndoieli pe ușa din dos! Mai bine cu obiceiurile mele vechi decât să risc.
Spargem sau nu barierele?
Știința spune să ”Da” în anumite limite, pornind de la principiul conform căruia dacă ți-e prea confortabil nu poți fi productiv, iar dacă nu-ți este deloc confortabil din nou nu poți fi productiv, dar subliniind beneficiile pe care le obținem crescând ușor nivelul de anxietate:
1. Ne ajută să ”creștem”. Cocktail-ul de succes, minimă anxietate și îndoiala de sine poate fi calea către o nouă treaptă în evoluția noastră personală. Alpinism? Parașutism? Escaladă?
2. Zona noastră de confort se va extinde. În cazul în care zona de confort este restrânsă, adică numărul de lucruri pe care le puteți face fără a simți o stare de anxietate sau de îngrijorare este redus, încercați exercițiile de evadare în afara zonei de confort în mod regulat. În timp, veți mări numărul de lucruri pe care le simțiți familiare, iar satisfacția noilor descoperiri vă va aduce, cu siguranță, la un nivel superior de încredere în propriile forțe. Nu e de neglijat faptul că veți găsi bucurie în mult mai multe împrejurări în viața dumneavoastră.
3. Lucrurile noi ne motivează și ne ajută să învățăm. Tot ce apare nou în experiența noastră de învățare ajută la creșterea nivelului de dopamină, care este parte a ”centrului de recompensă” al creierului nostru. Rolul central al dopaminei este să mențină motivația noastră pentru recompensă, iar lucrurile nou apărute în drumul nostru, pe care reușim să le asimilăm ca extensie a zonei de confort, completează acest circuit. Provocările îmbunătățesc funcțiile memoriei și ale gândirii.
Dacă doriți să deschideți granițele zonei de confort, dar nu știți de unde să începeți, creați-vă propriul chestionar cu privire la nivelurile de confort în viața personală, profesională, stil de viață, dorințe în așteptare, dorințe nerecunoscute, etc.
Cât de departe doriți, apoi, să împingeți aceste granițe, este o decizie care vă aparține în totalitate. Nu vă amintiți să fi decis până acum, vreodată, de unul singur? E momentul să deschideți granițele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu