Limbajul metaforic în psihoterapie

De îndată ce un limbaj figurat își exercită efectul în descrierea unei situaţii sau a unei întâmplări în termenii unei vieţi în mişcare, suntem pe drumul către metaforă.

Pentru că utilizarea metaforei în psihoterapie duce de multe ori la formularea de către client a  propriei poveşti, s-ar putea presupune că folosirea metaforei este o simplă narare. Însă folosirea metaforei permite exteriorizarea cu mai multă uşurinţă a orice ar fi gândit ca "problemă", și construirea unei povești cu privire la una sau poate mai multe soluții.

În contextul terapiei, se utilizează metafore pentru a descrie ”problema” sau viața unei persoane. Aceste metafore vin împreună cu clientul. Diferența dintre stilurile de acțiune ale terapeuților este, de multe ori, dată și de felul în care aceștia îl însoțesc pe client pentru ca el să le descopere, să le asume şi să le redea, de felul în care îl invită să utilizeze acest instrument care îi aparţine şi căruia, poate, i-a negat existenţa şi utilitatea.

Această abordare este avantajoasă în multe privințe. În primul rând, deși terapeutul poate propune o anumită metaforă pentru client, dacă și cum clientul alege să utilizeze metafora rămâne în întregime în cadrul de control al clientului. 

Terapeutul lucrează dintr-o poziție de neutralitate. Oferta de noi limbaje, considerând metafora, servește ca o invitație indirectă, adresată clientului, la descoperire.

Ceea ce este important pentru psihoterapeuți este că schimbarea, indiferent dacă aceasta este schimbarea de credinţă, de relaţii, de emoţii sau dacă este vorba despre conceptul de Sine, implică o schimbare de limbaj.

Folosirea limbajului complex distrage mintea conştientă şi permite accesul mai facil la resursele inconştiente. Metaforele realizează conexiuni creative între două evenimente sau experienţe pentru a crea un exemplu edificator pentru experienţa clientului. Milton Erickson, maestrul terapiei metaforice, când a fost întrebat care sunt cele mai importante trei variabile ale terapiei a răspuns: „observă, observă, observă”, cu referire la metaforele furnizate în terapie de către clientul însuşi.

Metaforele sunt o formă de comunicare indirectă, imaginativă şi implicită cu clientul. De multe ori expresiile “metaforă terapeutică”, “poveste terapeutică” sau “poveste vindecătoare” sunt folosite în acelaşi mod.

Exemple:
Cei mai mulți oameni fac asocieri negative inconştiente puternice cu cuvinte cum sunt "pierdere”, "renunțare" sau "părăsire". Încă din copilărie, aceste cuvinte au fost condiţionate de ideea de deficit, lipsă sau slăbiciune. Și nu ne plac nici cuvintele ”deficit” sau „lipsă” sau „slăbiciune”.

Acest lucru poate reprezenta o mare provocare pentru terapeut atunci când clientul său este motivat sau încearcă să fie motivat pentru pierderea în greutate sau renunțatul la fumat, de exemplu.

Chiar cuvintele pe care le foloseşte îl împiedică să obţină ceea ce doreşte. Cuvintele constituie  cadrul ideilor, iar ideile dau forţa motivației.

Dacă aş folosi exemplul unui client care vrea să „piardă” în greutate, şi care istoriseşte în mod frecvent cum a 'pierdut' câinele sau cum şi-a "pierdut" locul de muncă sau cum şi-a "pierdut" soţia, aş spune că foloseşte termenul cel mai păgubos posibil pentru a descrie ceva ce se presupune că îşi doreşte: „pierderea” în greutate.

Ideea de a scăpa de ceva poate oferi unele motivații, dar nici pe departe la fel de solide ca ideea de a obţine ceva, de a construi, astfel încât termenii cei mai potriviţi, în cazul ipotetic de mai sus, ar fi: „obţinerea unei siluete mai subţiri”, „păstrarea stării de sănătate”, și așa mai departe.

De ce să vorbim despre "a pierde" atuni când încercăm să motivăm câştigul?

Dacă suntem atenţi la limbajul pe care îl folosesc cei care încearcă renunţarea la fumat şi pornesc să împlinească sarcina de a-şi îmbunătăţi sănătatea, este vorba tot despre „a renunţa”, „a diminua”. Simbolic, este tot durerea de a lăsa trecutul în urmă.

Dacă o expresie este metaforică sau nu, depinde de context. De exemplu, expresia "aceasta a fost complet în afara limitelor" nu este metaforică dacă este folosit în contextul unui joc de tenis și "aceasta" se referă la mingea de tenis care este, de fapt, fizic în afara limitelor terenului de tenis. Aceeași expresie este metaforică dacă se referă la un argument sau un comportament, care este descris ca fiind "în afara limitelor", de exemplu, "Argumentul ei a fost complet în afara limitelor" sau "Comportamentul lui a fost complet în afara limitelor".

În procesul psihoterapeutic, oamenii îşi exprimă adesea sentimentele prin intermediul limbajului metaforic. Mai mult decât atât, se observă că metafora este de mare valoare în ceea ce privește promovarea perspectivei de insight.

 Am putea pune în discuţie diverse ipoteze care încearcă să explice motivațiile cognitive care reglementează producția unui astfel de limbaj. Am putea aduce argumentele comportamentale, atitudinale ale limbajului metaforic. Toate, însă, validează observaţia că schimbul psihoterapeutic dă naştere în mod natural la enunțuri metaforice.

Trăim în același Timp (II)

Lucian Mustață este unul dintre foștii studenți pe care i-am întâlnit în programul de burse universitare Blue Heron. Numele lui se asociază cu apariția platformei http://www.noteaboutlife.com/. Dar până să ajungă aici, drumul i-a zdrelit tălpile și i-a zdruncinat, de multe ori, încrederea. Aștept, după ce veți fi aflat despre lucrurile pe care le face și pe care le spune, să împărtășiți cu mine ce ați simțit. Eu despre cine credeți că s-ar cuveni să aflu? Ne vedem (citim) la episodul III.