De îndată ce un limbaj figurat își
exercită efectul în descrierea unei situaţii sau a unei întâmplări în termenii
unei vieţi în mişcare, suntem pe drumul către metaforă.
Pentru că utilizarea metaforei în psihoterapie duce
de multe ori la formularea de către client a propriei poveşti, s-ar
putea presupune că folosirea metaforei este
o simplă narare. Însă folosirea metaforei permite exteriorizarea cu mai multă uşurinţă a orice ar fi gândit ca
"problemă", și construirea unei povești cu privire la una sau poate mai multe soluții.
În contextul
terapiei, se utilizează metafore pentru a descrie ”problema” sau viața unei persoane. Aceste metafore vin împreună cu clientul. Diferența dintre stilurile de acțiune ale terapeuților este, de multe ori, dată și de felul în care aceștia îl însoțesc pe client pentru ca el să
le descopere, să le asume şi să le redea, de felul în care îl invită să utilizeze
acest instrument care îi aparţine şi căruia, poate, i-a negat existenţa şi
utilitatea.
Această abordare
este avantajoasă în multe privințe. În primul rând, deși terapeutul poate
propune o anumită metaforă pentru client,
dacă și cum
clientul alege să utilizeze metafora rămâne în întregime în cadrul de control al clientului.
Terapeutul lucrează dintr-o poziție de neutralitate. Oferta de noi limbaje, considerând metafora, servește ca o
invitație indirectă, adresată clientului,
la descoperire.
Ceea ce este important
pentru psihoterapeuți este că schimbarea,
indiferent dacă aceasta este schimbarea de credinţă, de
relaţii, de emoţii sau dacă este vorba despre conceptul de Sine, implică o schimbare de limbaj.
Folosirea limbajului complex distrage mintea conştientă şi
permite accesul mai facil la resursele inconştiente. Metaforele realizează
conexiuni creative între două evenimente sau experienţe pentru a crea un
exemplu edificator pentru experienţa clientului. Milton
Erickson, maestrul terapiei metaforice, când a fost întrebat care sunt cele mai
importante trei variabile ale terapiei a răspuns: „observă, observă, observă”,
cu referire la metaforele furnizate în terapie de către clientul însuşi.
Metaforele sunt o formă de comunicare indirectă, imaginativă
şi implicită cu clientul. De multe ori expresiile “metaforă terapeutică”,
“poveste terapeutică” sau “poveste vindecătoare” sunt folosite în acelaşi mod.
Exemple:
Cei mai mulți oameni fac asocieri negative inconştiente puternice cu cuvinte cum sunt "pierdere”, "renunțare" sau "părăsire". Încă din copilărie, aceste cuvinte au fost condiţionate de ideea de deficit, lipsă sau slăbiciune. Și nu ne plac nici cuvintele ”deficit” sau „lipsă” sau „slăbiciune”.
Cei mai mulți oameni fac asocieri negative inconştiente puternice cu cuvinte cum sunt "pierdere”, "renunțare" sau "părăsire". Încă din copilărie, aceste cuvinte au fost condiţionate de ideea de deficit, lipsă sau slăbiciune. Și nu ne plac nici cuvintele ”deficit” sau „lipsă” sau „slăbiciune”.
Acest lucru poate reprezenta o mare provocare pentru terapeut atunci când clientul său este motivat sau încearcă să fie motivat pentru pierderea în
greutate sau renunțatul la fumat, de
exemplu.
Chiar
cuvintele pe care le foloseşte îl
împiedică să obţină ceea ce doreşte. Cuvintele constituie cadrul ideilor,
iar ideile dau forţa motivației.
Dacă aş folosi
exemplul unui client care vrea să „piardă” în greutate, şi care
istoriseşte în mod frecvent cum a 'pierdut' câinele sau cum şi-a "pierdut"
locul de muncă sau cum şi-a "pierdut" soţia, aş spune că foloseşte termenul cel mai păgubos posibil pentru a descrie ceva ce se presupune că îşi doreşte: „pierderea” în greutate.
Ideea
de a scăpa de ceva poate oferi unele motivații, dar nici pe departe la fel de solide ca
ideea de a obţine ceva, de a
construi, astfel încât termenii cei mai potriviţi, în cazul ipotetic de mai
sus, ar fi: „obţinerea unei siluete mai
subţiri”, „păstrarea stării de sănătate”, și așa mai
departe.
De ce să vorbim
despre "a pierde" atuni
când încercăm să motivăm câştigul?
Dacă suntem
atenţi la limbajul pe care îl folosesc cei care încearcă renunţarea la fumat şi
pornesc să împlinească sarcina de a-şi îmbunătăţi sănătatea, este vorba tot
despre „a renunţa”, „a diminua”. Simbolic, este tot durerea de a lăsa trecutul
în urmă.
Dacă o
expresie este metaforică sau nu, depinde de context. De exemplu, expresia
"aceasta a fost complet în afara limitelor" nu este metaforică dacă
este folosit în contextul unui joc de tenis și "aceasta" se referă la
mingea de tenis care este, de fapt, fizic în afara limitelor terenului de tenis.
Aceeași expresie este metaforică dacă se referă la un argument sau un
comportament, care este descris ca fiind "în afara limitelor", de
exemplu, "Argumentul ei a fost complet în afara limitelor" sau
"Comportamentul lui a fost complet în afara limitelor".
În procesul psihoterapeutic, oamenii îşi exprimă adesea
sentimentele prin intermediul limbajului metaforic. Mai mult
decât atât, se observă că metafora
este de mare valoare în ceea ce privește promovarea perspectivei de insight.
Am putea pune în discuţie diverse ipoteze care încearcă să explice motivațiile cognitive care reglementează producția unui astfel
de limbaj. Am putea aduce argumentele comportamentale, atitudinale ale
limbajului metaforic. Toate, însă, validează observaţia
că schimbul psihoterapeutic dă naştere în mod natural la
enunțuri metaforice.