- Bună întrebare, zice candidatul - Adică cum? Deşteaptă, ţintită, la obiect, iscoditoare? întreb eu
- Cum vreţi dumneavoastră, dar bună întrebare.
- Deci?
- Nu ştiu. Nu, că întrebarea e bună. Sunteţi...tare! Este, aşa, la fix. Da' ştiţi cum? La fix! Nu m-aş fi gândit.
- Şi atunci? Cum rămâne?
- Nu ştiu, nu ştiu, lăsaţi-mă puţin. Uitaţi, câteva zile. Nu, că nu uit. Prea e tare! E ceva...Da' aşa sunteţi dumneavoastră, hai că ştiu eu. Aşa aţi fost mereu. Nu vă lăsaţi! Nu vă lăsaţi, daţi, daţi. E foarte fain aşa. Mie îmi place.
- Da, bine...ce să zic....şi până la urmă cum e?
- Nu sunt sigur, nu vreau să greşesc...s-ar putea să am dreptate...dar dacă n-am...parcă vă văd. Nu, şi chiar nu vreau să vă spun cine ştie ce enormităţi.
- Bine, dar care e părerea dumneavoastră?
- Părerea mea, părerea mea, parcă asta contează. Nu zău, şi dumneavoastră acuma. Haideţi, lăsaţi-o mai moale. Poate după alegeri.
