22

 Aseară, nu știu  ce mi-a venit, tată,

M-am apucat să număr inelele pomilor din livadă.

Îmi alunecau printre degete și mi se ghemuiau în poală.

Am scotocit după ele toată noaptea, până s-au făcut douăzeci și doară.

Habar nu am

Trag de timp și timpul se scurtează,

M-apropii de gând până se-ndepărtează,

Cobor în pământ, să urc până la cer.

Repet toți pașii, dinspre undrea până-n prier.