Irina-Margareta Nistor,
POSTFAȚĂ,
PLANTA-BUSOLĂ
„Planta busolă” a Danielei ne călăuzește prin romanul
ei, ca un adevărat povestitor- psihoterapeut, încercând să ne vindece, măcar
parțial, cu zâmbete, iubire, speranță, o regresie în copilărie, în care ne
regăsim nostalgic, curcubeie, Marseilleza, ca în „Casablanca”, umor, titluri
celebre, misterul serii de Sfântul Niculae, cafea turcească, ciocolată neapărat
amăruie, că-i mai rafinată, și biblioteci, sincronicități, flori și Paris,
arome, magnetism, o Prințesă: splendida și irepetabila Martha Bibescu, un strop
din elixirul zeilor, dar și de Micul Prinț, un avion, racord cu Saint-Exupéry…
Suficient cât să ghicești că e o autoare cu sânge albastru, precum cerneala
vintage, din călimările de altădată, la care probabil a visat, atunci când,
pentru prima dată, și-a imaginat că va scrie o carte, poftindu-ne într-o o
călătorie inițiatică, prin sufletul ei generos și prolific! De data aceasta ea
este pe divan, și cititorii o ascultă! Rolurile s-au inversat, dar nu-i deloc
păcat!
Irina-Margareta Nistor, critic de
film
