Septembrie întâi. Un an frumos să aveţi, dragii mei colegi.
În fiecare întâi de toamnă, voi daţi şcolii nobleţe pentru ca apoi, peste câteva zile, să capete freamăt şi bucurie.
Mă întorc în gând cu tare multă nostalgie la anii în care am fost învăţătoare şi mai apoi dirigintă. Cu nostalgie , cu dor, poate cu regret.
Am iubit cu adevărat munca asta şi copiii au simţit. Au simţit părinţii care mi-au dat toată încrederea lor. Nu cred că le-am mulţumit vreodată acestora, părinţilor elevilor mei, pentru încredere, pentru ajutor, pentru încurajare.
Le mulţumesc acum, chiar cu ani întârziere.
A trecut ceva timp de când nu mai sunt "la clasă", dar şi astăzi primele telefoane de "La mulţi ani" le primesc de la foştii mei elevi. Studenţi, alţii chiar părinţi la rândul lor. Şi de la părinţii lor, care ţin să-mi spună ce mai fac Mihai şi Andrei şi Teo şi Cătă şi...
E emoţionant să întâlneşti pe stradă un tânăr domn, care să-ţi zâmbească şi să spună: Sărut mâna, Doamna.... Îl recunoşti, (pentru că îi recunoşti întotdeauna!), îl priveşti în prima secundă de la distanţă, apoi îl îmbrăţişezi pentru că în toată creşterea aceea a lui ai pus şi tu ceva...
Ce minune, Doamne!
Dragii mei colegi, anul acesta când mergeţi pentru prima oară în clasele în care vă aşteaptă elevii voştri, priviţi-i pe toţi altfel decât aţi făcut-o până acum: dacă i-aţi privit cu dragoste, priviţi-i cu infinită dragoste, dacă i-aţi văzut frumoşi, să-i vedeţi ca pe cei mai frumoşi, dacă i-aţi privit ca pe nişte copii, priviţi-i ca pe oamenii care peste ani vă vor opri pe stradă să vă mulţumească.
Mi-e tare dor de Şcoală.
4 comentarii:
Foarte frumos, e foarte emotionant ceea ce tocmai am citit pentru ca eu sunt o fosta eleva. Nu stiu cum am ajuns pe blog-ul asta, cred ca este o intamplare fericita. Ati fost o invatatoare foarte buna, dar dupa clasele I-IV am vazut mai mult de atat in dumneavoastra, sunteti un om deosebit, o femeie deosebita. Sa auzim numai de bine! Btw este un proiect foarte frumos cel cu tabara.
Draga Alina,
Mi-ai facut o mare, mare bucurie. Da, cred si eu ca e o intamplare fericita ca ai gasit acest blog. Mai cred, insa, dupa toti acesti ani de viata, ca nimic nu curge la intamplare in vietile noastre.
Spune-mi despre tine, ce faci, cum ai crescut, ce fac parintii tai.
Da-mi vesti de bine. Avem nevoie sa credem ca "sfarsitul nu-i aici"... .
Pai parintii mei fac destul de bine, atat cat se poate dupa o anumita varsta. Eu termin facultatea anul asta, bineinteles ca vreau sa fac si un master pe Marketing, sa termin ce am inceput. Lucrez de vreo 2 ani si ceva la o firma ca Assistant Marketing. Inca mai pastrez legatura cu cativa colegi din generala, cel mai des ma intalnesc cu Andra Pavel si Ioana Manole. Am mai avut noi mici reuniuni de clasa la care ne-am strans vreo 12-13 nu mai stiu exact. Pe viitor am vorbit sa ne mai intalnim . E foarte placut sa te intalnesti cu colegii din generala si sa observi schimbarile care s-au produs, unele mari, altele mai mici. Chiar ma bucur ca am gasit acest blog pentru ca nu mai stiam nimic de dumneavoastra. Stiam ca nu mai sunteti in invatamant si...cam atat. Astept si eu vesti despre dumneavoastra si...cine stie poate facem o reuniune cu clasa la care sa veniti.
Scrie-mi pe dania_lex@yahoo.com. Da, hai sa organizam o intalnire cu clasa!!
Trimiteți un comentariu