Pleacă-ți urechea

Ce rol are ascultarea în munca dumneavoastră?,  una dintre întrebările de la finalul a două zile de training al ascultării. Participare: Senior și Top Management.

”Nu m-am gândit niciodată că a asculta poate fi un subiect de training în sine. Dar acum că eu sunt conștient de asta, cred că 80% din  munca mea depinde de felul în care ascult sau mă fac ascultat. "

”M-am gândit zilele astea la tot ce a mers prost în ultimii doi ani. În companie și în relația cu fiul meu. Și deodată mi-am dat seama că multe dintre problemele mele cu mine și cu ceilalți au pornit de la faptul că nu auzeam, nu eram auzită sau auzeam ce vroiam.”

 "Este interesant pentru mine că am gândit în ultimii ani atâtea forme de a îmbunătăți comunicarea în companie. Că am crezut că am luat în calcul aproape toate fațetele comunicării. Pe toate palierele. Cum oi fi trecut cu vederea tocmai ascultarea? E ca și cum am pierdut o verigă. Cea mai importantă. Și cea mai slabă. "

”Se poate afirma, fără drept de tăgadă (tocmai am demonstrat-o noi azi), că oamenii, în general, nu știu cum să asculte. Ei au urechi care aud foarte bine, dar rareori au și competențele înnăscute necesare care ar permite acestor urechi să fie utilizate în mod eficient pentru ceea ce se numește ascultare. Și ce nu e înnăscut, se dobândește. Nu lași potențialul neutilizat.”

Adesea presupunem că abilitatea de ascultare depinde în mare măsură de inteligență, că oamenii inteligenți ascultă bine. Este de necontestat faptul că un IQ redus are ceva de-a face cu incapacitatea de a asculta, dar este exagerată în mare măsură importanța inteligenței în ascultare. Un ascultător sărac nu este neapărat o persoană neinteligentă. Pentru a fi buni ascultători, aplicăm anumite competențe care fie sunt dobândite prin experiență, fie sunt înnăscute. În cazul în care o persoană nu a dobândit aptitudini de ascultare, capacitatea ei de a înțelege și a reține ceea ce aude va fi scăzută. Acest lucru se poate întâmpla oricui.

Orice efort care va duce la îmbunătățirea ascultării ar trebui să facă două lucruri:

1. Să construiască schema de conștientizare a factorilor care afectează capacitatea de ascultare.

2. Să construiască un fel de experiență auditivă care poate produce deprinderi bune de ascultare.

 În general, oamenii spun că problema, în timp ce ascultă, este concentrarea. Concentrare mai mare decât în orice altă componentă a comunicării. Practic, problema este cauzată de faptul că gândim mult mai repede decât vorbim.  E o cursă în creierul nostru, din ce în ce mai rapidă.  Acest lucru înseamnă că, atunci când ascultăm, cerem creierului nostru să înregistreze cuvintele într-un ritm extrem de lent în comparație cu capacitățile sale.
În această situație, ar putea părea logic să încetinim ritmul gândirii când ascultăm, dar încetinirea proceselor de gândire e un lucru foarte dificil de făcut. Când ascultăm, ne continuăm gândirea la viteză mare, în timp ce cuvintele rostite ajung la noi cu viteză mică. Înseamnă că, în actul de ascultare funcționăm cu sute de cuvinte în plus față de cele cu care ne vorbesc propriile gânduri.

Cu alte cuvinte, putem asculta și încă ne mai rămâne ceva timp liber pentru gândire.Utilizarea sau non-utilizarea acestui timp liber de gândire deține răspunsul la întrebarea: asculți ca să răspunzi sau asculți ca să înțelegi?