Ce vremuri tulburi, stranii, meticulos perfide.
De neînțeles, haine. Caraghioase.
Anotimpurile se sparg, dezrădăcinate, în hălci fierbinți sau înghețate.
Compasul lumii se înfige la întâmplare și trasează haotic cercul groazei din ce în ce mai mare.
La marginea de sus se mai ivesc zorile și mai apun sorii, ca niște felinare desuete, ca niște schițe stângace, imperfecte.
Anotimpurile se sparg, dezrădăcinate, în hălci fierbinți sau înghețate.
Compasul lumii se înfige la întâmplare și trasează haotic cercul groazei din ce în ce mai mare.
La marginea de sus se mai ivesc zorile și mai apun sorii, ca niște felinare desuete, ca niște schițe stângace, imperfecte.
Nu-ș' ce am azi. Nu-s eu, dar nu-s nici ei.
Fanatici sau doar absenți, lansăm dâre de frică și le numim idei.
Un comentariu:
Tare frumos, tare adevarat, tare trist
Trimiteți un comentariu