Pomii au înflorit iar, tată. Da, la fel ca altădată. Li-s pline florile și trag a rod. Nu, nu i-am însemnat anul ăsta. Nici nu știu cum și nici nu pot. Mă gândeam să le caut numele prin cărțile tale. Da, acelea cu pagini lucitoare, pe care cred că le-ai uitat în pod. Nu, nu-mi mai e frică de păianjeni. Am învățat să țes cu ei tot felul de idei. Uite, de pildă, mă gândeam ca în nopțile cu lună plină (doar ea e de vină) să las deschisă portița dinspre livadă. Laricei de pe coastă îi este dor să te mai vadă.
4 comentarii:
Pot să te rog să scrii în fiecare zi? Mi-e așa de bine să citesc blogul tău. Brovo, felicitări. Bucuri niște IT-ști. Autiști.
Costin, nu am intenționat să șterg mesajul tău. Îmi pare rău. Era foarte frumos.
Nu-i nimic. Mai scriu o dată. Spuneam ca Mihu ne-a arătat blogul tău și te întrebam dacă nu cumva consideri că e timpul să treci la alt nivel. Te putem ajuta.
Trimiteți un comentariu