duminică, 28 noiembrie 2010

De ce se pierde limba română?

Nu vreau să spun decât că îmi pare că se pierd cuvintele pe care le-am învăţat şi despre  care credeam că sunt de neschimbat.
Numai că uite, regulile pe care le-am deprins în şcoală, devin dintr-o dată desuete.
"Am mâncat decât un măr" în loc de "Am mâncat numai/doar un măr" sau "Nu am mâncat decât un măr"(adică doar atât, nimic altceva).
La fel de des, supărător şi întâlnit în vorbirea curentă unde nici nu te aştepţi, ca şi "tablourile care le-am admirat" în loc de firescul "tablourile pe care le-am admirat."
...............................................................................................................................................................
La una dintre conferinţele la care am participat nu de mult, am primit din partea organizatorilor, o geantă pentru laptop. Nouă şi frumoasă. Am ajuns acasă şi am scos din geantă însemnările pe care le făcusem, pixurile şi tot ce mai conţineau buzunăraşele roşii, închise cu clapete negre. Mirosul era cel pe care îl simţeam în fiecare septembrie când mama îmi cumpăra un ghiozdan nou. Am inspirat puternic şi mii de imagini, senzaţii şi sunete au revenit clare şi frumoase.

Şi apoi a mirosit a carte. Legată în coperţi tari, scrise cu auriu, cadou drag sub pomul de Crăciun. Anna Karenina. Eram elevă de liceu când mama mi-a făcut cadou Anna Karenina, pentru că citeam cu tot mai mare plăcere din literatura rusă, iar mamei îi place tare lucrul ăsta.

................................................................................................................................................................
Îmi tot propun tot felul de campanii:
  • la intrarea în săli de spectacole, afişe cu rugămintea caldă ca atunci când intraţi pe rândul unde aveţi locul şi oamenii sunt deja aşezaţi, să treceţi cu faţa spre cei de pe rând şi nu cu spatele
  • cum folosim scara rulantă? Stăm pe partea dreaptă, partea stângă o lăsăm liberă pentru cei care se grăbesc.
  • folosirea denumirilor româneşti pentru apdatat (!), şeruit (!), daunlaudat (!), and so one!!
Nu mai recunosc nimic în jur şi asta mă sperie. Nici oglinzile nu mai sunt ce erau odată.

Niciun comentariu: