Metafora hipnotic-terapeutică

Poveştile spuse sau auzite într-un cabinet de psihoterapie, nu sunt simple relatări de fapte. Ele comunică lucruri importante despre fiecare dintre noi, despre experienţele trăite şi modul în care le-am perceput în diferite etape ale devenirii noastre, despre felul în care ne vedem pe noi înşine în Univers. Conţinutul metaforic regăsit în poveşti oferă specialistului tehnici simple, dar extrem de eficiente pentru dezvoltarea abilităţilor sale, iar clientului îi deschide perspective pentru un alt tip de comunicare. În măsura în care povestea se îndreaptă în permanenţă către realizarea obiectivului clientului, ea îşi consolidează rolul de metaforă „vindecătoare.”

Ea reflectă, de asemenea, modul în care funcționează creierul. În timp ce ne gândim la poveste ca la un simplu accesoriu la informație, ca la ceva străin şi dincolo de realul cu care ne-am obişnuit, ea se dovedește a fi piatra de temelie a conștiinței noastre.

Citesc, ascult și memorez povești. Fac corespondenţe, mă gândesc la „modele de probleme" şi la povestea fiecăruia. Spun poveştile şi le fac parte din mine. Cred că mi-ar fi extrem de util să-mi construiesc, la nivel mental,  o bibliotecă de povești pentru a servi scopului terapeutic al fiecărui client pe care am să-l întâlnesc.

A citi şi a asculta povești dezvoltă creativitatea și este un mod foarte plăcut de a îmbunătăți abilitățile de terapeut. La urma urmei, ce altceva fac terapeuţii decât să dezvăluie poveştile vii?

Cred că atunci când cineva are nevoie să învețe ceva sau are de rezolvat o problemă, terapeutul este în măsură să observe ce fel de poveste sau de imagine îi vine clientului în minte și apoi să se întrebe: va fi aceasta o perspectivă metaforică nouă și valoroasă pentru el?

Pentru un terapeut la început de drum, utilizarea metaforei în practică poate părea un pic ciudată, dar aceasta nu va fi cu mult înainte de momentul în care va începe să simtă că e cel mai natural lucru din lume. Ceea ce şi este!

O poveste potrivită spusă la momentul potrivit poate facilita vindecarea psihologică și chiar fizică. Este posibil ca vechile tradiții ale poveştilor, atât de bogate și răspândite în toate culturile, să fi fost cea mai veche formă de psihoterapie, vehicule pentru transmiterea modelelor de înțelepciune.

Poveştile metaforice au meritul de a-i ajuta pe client şi pe terapeut să ocolească efectele pe care le poate aduce „mărunțirea”, detalierea aspectelor problemei de rezolvat, supra-analiza și raționamentul conștient. Poveștile sunt în mod inerent hipnotice, în sensul în care fixează atenția și fac apel la imaginație. Acest lucru face ca terapia prin metaforă să fie dispozitivul perfect pentru furnizarea de modele noi de speranță, precum și de sugestii specifice pentru schimbare. Un mare povestitor este un hipnotizator natural. El conduce procesul în alte timpuri și locuri, unde uităm de trecerea timpului, unde regăsim împrejurimile cunoscute nouă, unde ne detaşăm ușor de conștientizare și ne cufundăm nu într-o lume de probleme, trădare, greutăți, aşa cum era cea din care tocmai am venit, ci într-una de aventuri, înțelepciune și speranță.

Un bun terapeut, prin formularea şi prezentarea metaforelor, evocă cele mai bune lucruri pe care oamenii le pot păstra ascunse, cum ar fi curajul, perseverenţa, îndrăzneala și prietenia adevărată.

„Hipnotizatorii” povestitori comunică tuturor simțurilor noastre, astfel încât atunci când ei spun o poveste, vor descrie sunetele, senzațiile, mirosurile, gusturile și atracțiile. Aceste descrieri vii angajează pe deplin ascultătorul și fac din poveste o experiență inedită, aproape un vis.