Nu-i așa că v-ați surprins de multe ori spunând sau doar gândind: ”Doamne, ce am mai semănat cu mama/tata acum!” Că ne place sau nu, ni se întâmplă.Copiii cresc imitând. Imitația este esențială pentru formarea de abilități încă din primul an de viață. Există un filmuleț pe youtube în care o fetiță de aproximativ 10 luni ”vorbește” la telefon. Aș fi râs dacă nu mi-ar fi venit să plâng. E imaginea unui adult care se schimonosește de furie și gesticulează nervos. Așa s-a imprimat pentru ea reprezentarea mamei sau a tatălui. Și până să ajungă să treacă totul prin propriul filtru, va acționa întocmai. Să nu ne fie cu mirare și nici să nu o admonestăm când va mai crește și ne va vorbi în felul acela. Acolo suntem noi.
Întrebarea cu numărul 4, 4a, 4b: Ce tip comportament recunoașteți cel mai adesea în fiica/fiul dumneavoastră? Vă regăsiți acolo? Cum vă simțiți?
Da, acceptăm comentarii.
2 comentarii:
Mi-ar plăcea în primul rând să fie el/ea însuși, să fie responsabil(a) de actele sale. Să iubească si să dăruiască dragoste celor din jur. Să fie mulțumit(a)de realizările sale. ,, Căci dragostea indelung rabdă,nu se trudește nu caută ale sale, dragostea nu cade niciodată"!
sa creasca fericit/a.
Trimiteți un comentariu