duminică, 29 martie 2020

Izolat-perspicace (III)

Înotăm într-un ocean de informații. Rechini mulți, bărci de salvare puține și nici nu avem instrucțiunile de folosire. Barcagiii sunt la casele lor.

Scriam mai devreme despre informația în cercuri concentrice. Informația care te ajută pe tine și pe cei din jurul tău. Informația pe care să o alegi, nu care să te aleagă. Știri pe care să le urmărești, nu care să te urmărească, să te sufoce, să te subjuge. E și așa destul de greu acum, de ce să mai adăugăm balast?

În ideea aceasta m-am gândit la următoarele activități pentru zilele care urmează.

1.Canalul de știri al familiei. Informați-i pe cei dragi de departe cu lucruri care să-i bucure.

Eu am început să îmi țin părinții la curent în fiecare zi cu evenimentele care s-au întâmplat de-a lungul timpului  în lume în aceeași zi. Fratele meu le detaliază.

Alte sugestii:


  • Azi am văzut pe fereastră...
  • Lucruri amuzante pe care le-au spus/făcut cei mici/părinții/bunicii
  • Ce jocuri am mai inventat
  • Filme, cărți, emisiuni interesante
  • De bine despre rude și prieteni
  • Sport în apartament 

Nu mai zic de rețetele culinare. Acestea sunt oricum la mare căutare în ultimii ani. Dar poate că aveți câteva adaptate la noile condiții. Cu denumiri pe măsură.
Și nu mai vorbesc despre animalele de companie care pot fi personaje simpatice ale știrilor voastre.

2. Arborele genealogic.

E o perioadă numai bună pentru a relua legătura cu unii membri ai familiei.
O inițiativă interesantă este aceea de a desena arborele genealogic. Cu cât știi tu, cu cât își amintește fiecare, poți ieși din perioada de izolare cu mai multe descoperiri despre tine însuți. Să-ți cunoști rădăcinile înseamnă să nu rămâi suspendat în bătaia vântului. A vremurilor. A întâmplărilor.


Încerc să văd perioada pe care o traversăm ca pe un început pentru lucruri la care nu m-aș fi gândit până acum sau pe care le-am ignorat. Simt bucurie în fiecare zi când mă așez să scriu. Și nu am făcut de multă vreme asta. Simt bucurie când oamenii îmi răspund. Acum au timp să citească și blogul meu. Cum să nu mă bucur? Cum să nu-mi doresc să continui?

Vouă ce v-ar plăcea să duceți mai departe din ceea ce faceți acum?





2 comentarii:

Tufiș Elena Bianca spunea...

Ooo, doamne ce frumos ați îmbrăcat această situație pe care o trăim ca fiind cea mai importanta perioadă din viața noastă. Mulți dintre noi eram într-o continuă fugă ,eram preocupați de "probleme",însă viața ușor, ușor se scurge. Pentru că o lăsăm să treacă pe lângă noi, fără a îi da prea multă importanță.
Trăind în prezent, trăind în momentul acum posibilitatea de a ne simți confunzi dispare, pentru că suntem în prezent, suntem tot ceea ce trebuie să fim, suntem totul. Este o vorbă a lui Osho:"Oamenii mor la treizeci de ani și sunt îngropați la șaptezeci de ani". Ce vreau să evidențiez este faptul că este bine să trăim în prezent, să fim prezenți la tot ceea ce ne înconjoară, la ciripitul unei păsărele, la bătaia de vând care adie, la bucuria de pe zâmbetul unui om, la tot ceea ce suntem.
Mulțumesc mult pentru tot ceea ce faceți.

Daniela Tordoi spunea...

Nu știu dacă e cea mai importantă, Bianca. Sper că nu. Cred însă că poate fi o perioadă de redescoperire. Eu îți mulțumesc.