Toate zilele au început să semene
între ele. Lunea parcă nu mai e atât de crudă, iar sâmbăta e chiar în
sufrageria mea.
Care sunt constantele care ne ajută
în zilele astea în care experimentăm un fel de viață pe care l-am mai întâlnit
doar în filme?
Am lansat întrebarea și am primit mai multe răspunsuri. Esența pare să se găsească în:
- setarea și respectarea unui program, pentru păstrarea ritmului ușor de recunoscut: orele de trezire (cu un mic rabat dacă cea obișnuită era mult prea aspră); orele de lucru (cu mențiunea că nu mai e nevoie să intri în competiția ”cine stă mai mult peste program”); pauze; orele de masă (avantajul de a avea mese în familie, un obicei pierdut de unii, deloc cunoscut de alții); orele de relaxare, joacă, citit, sport, socializare (hmmmm…)
- informația utilă ție și celor de lângă tine; informație în cercuri concentrice: tu o urmărești pe ea, nu ea pe tine; tu o alegi pe ea, nu ea pe tine;
- stabilirea obiectivului tău pentru această perioadă tulbure; setarea unui obiectiv e utilă întotdeauna. Acum cu atât mai mult. Nu poți exista haotic. Fără țintă. Fără dorință. Dacă te gândești cum vrei să fii după ce se va încheia izolarea, o să-ți găsești mai ușor lucruri de făcut. O să accepți mai ușor că sunt situații pe care nu le poți modifica.
- a nu rămâne înghețat în frici; ca să nu înghețăm, ne mișcăm de obicei, nu? Așa e și cu panica asta. Ca să nu rămânem înmărmuriți în ea, hai să ne mișcăm în lucruri de multă vreme amânate, uitate sau neglijate. Să le readucem în atenția noastră, în preocupările noastre, în viața noastră de acum.
3 comentarii:
Mi se pare o oprtunitate frumoasa de a putea exprima ceea ce inseamna pentru noi aceasta panica si frica cu care unii dintre noi ne indentificam.
Consider ca aceasta exeperienta de izolare la domicilui poate fi privita si dintr-un al unghi. Unii dintre noi si ma dau exemplu pe mine nu stiam nimic altceva decat sa fiu intr-o continua goana de a prinde ceva, de a alerga dupa ceva. Eram tot timpul cu gandul ce o sa fac in minutul urmator, ce sa spun cand o sa fiu intrebata, ce o sa fac saptamana viitoare si exemplele pot continua.. Insa, cum imi petrec timpul numai in casa, mi-am dat voie sa ma opresc din a mai gandii compulsiv, mi-am facut ordine in ganduri, pe asta il pastres, pe asta nu il pastrez. Caruselul in care ma invarteam nu era de oprit,totusi un declic s-a intamplat.Acum respir si sunt "aici si acum" cand resir, ma bucur de fiecare clipa si gest pe care il traiesc sunt in"momentul acum" iar viata capata un nou sens.
Va multumesc pentru fiecare impartasire de-a dumneavoastra!
Eu vă mulțumesc. Scrisul meu are sens când oamenii se regăsesc în el, într-o oarecare măsură. Cu permisiunea dumneavoastră, am să postez comentariul pe care l-ați trimis. S-ar putea să-i ajute și pe alții în ”aici și acum”.
Desigur, cum sa nu, puteti sa il postati.
Trimiteți un comentariu