Izolat-perspicace (III)

Înotăm într-un ocean de informații. Rechini mulți, bărci de salvare puține și nici nu avem instrucțiunile de folosire. Barcagiii sunt la casele lor.

Scriam mai devreme despre informația în cercuri concentrice. Informația care te ajută pe tine și pe cei din jurul tău. Informația pe care să o alegi, nu care să te aleagă. Știri pe care să le urmărești, nu care să te urmărească, să te sufoce, să te subjuge. E și așa destul de greu acum, de ce să mai adăugăm balast?

În ideea aceasta m-am gândit la următoarele activități pentru zilele care urmează.

1.Canalul de știri al familiei. Informați-i pe cei dragi de departe cu lucruri care să-i bucure.

Eu am început să îmi țin părinții la curent în fiecare zi cu evenimentele care s-au întâmplat de-a lungul timpului  în lume în aceeași zi. Fratele meu le detaliază.

Alte sugestii:

• Azi am văzut pe fereastră...
• Lucruri amuzante pe care le-au spus/făcut cei mici/părinții/bunicii
• Ce jocuri am mai inventat
• Filme, cărți, emisiuni interesante
• De bine despre rude și prieteni
• Sport în apartament 

Nu mai zic de rețetele culinare. Acestea sunt oricum la mare căutare în ultimii ani. Dar poate că aveți câteva adaptate la noile condiții. Cu denumiri pe măsură.
Și nu mai vorbesc despre animalele de companie care pot fi personaje simpatice ale știrilor voastre.

2. Arborele genealogic.

E o perioadă numai bună pentru a relua legătura cu unii membri ai familiei.
O inițiativă interesantă este aceea de a desena arborele genealogic. Cu cât știi tu, cu cât își amintește fiecare, poți ieși din perioada de izolare cu mai multe descoperiri despre tine însuți. Să-ți cunoști rădăcinile înseamnă să nu rămâi suspendat în bătaia vântului. A vremurilor. A întâmplărilor.


Încerc să văd perioada pe care o traversăm ca pe un început pentru lucruri la care nu m-aș fi gândit până acum sau pe care le-am ignorat. Simt bucurie în fiecare zi când mă așez să scriu. Și nu am făcut de multă vreme asta. Simt bucurie când oamenii îmi răspund. Acum au timp să citească și blogul meu. Cum să nu mă bucur? Cum să nu-mi doresc să continui?

Vouă ce v-ar plăcea să duceți mai departe din ceea ce faceți acum?

Parcă ar fi sâmbătă

Toate zilele au început să semene între ele. Lunea parcă nu mai e atât de crudă, iar sâmbăta e chiar în sufrageria mea.

Care sunt constantele care ne ajută în zilele astea în care experimentăm un fel de viață pe care l-am mai întâlnit doar în filme? 

Am lansat întrebarea și am primit mai multe răspunsuri. Esența pare să se găsească în:

• setarea și respectarea unui program, pentru păstrarea ritmului ușor de recunoscut: orele de trezire (cu un mic rabat dacă cea obișnuită era mult prea aspră); orele de lucru (cu mențiunea că nu mai e nevoie să intri în competiția ”cine stă mai mult peste program”); pauze; orele de masă (avantajul de a avea mese în familie, un obicei pierdut de unii, deloc cunoscut de alții); orele de relaxare, joacă, citit, sport, socializare (hmmmm…)
• informația utilă ție și celor de lângă tine; informație în cercuri concentrice: tu o urmărești pe ea, nu ea pe tine; tu o alegi pe ea, nu ea pe tine;
• stabilirea obiectivului tău pentru această perioadă tulbure; setarea unui obiectiv e utilă întotdeauna. Acum cu atât mai mult. Nu poți exista haotic. Fără țintă. Fără dorință. Dacă te gândești cum vrei să fii după ce se va încheia izolarea, o să-ți găsești mai ușor lucruri de făcut. O să accepți mai ușor că sunt situații pe care nu le poți modifica. 
• a nu rămâne înghețat în frici; ca să nu înghețăm, ne mișcăm de obicei, nu? Așa e și cu panica asta. Ca să nu rămânem înmărmuriți în ea, hai să ne mișcăm în lucruri de multă vreme amânate, uitate sau neglijate. Să le readucem în atenția noastră, în preocupările noastre, în viața noastră de acum.

Izolat-perspicace (II)

margareta + garoafa = 3

lalea + crizantema = 2

iris + panseluța = 1

bujor + begonia = ?

După ce găsești regula și rezultatul, creează-ți propriile jocuri. Regulile sunt la îndemână. E nevoie doar de să ne amintim de jocurile copilăriei. Și e timpul să o facem, nu?

Cadoul din palmă. Joc de imaginație și autocunoaștere

Ce să mai fac cu mine, cu noi (cuplul), cu voi (copiii) acasă? De pildă, să vă dau un cadou. De unde să-l iau? Din palmă.

Oferă un cadou imaginar unuia dintre membrii familiei tale. Nu te gândi la ceva anume. Lasă doar gestul. Jocul continuă așa:

- Acesta este cadoul meu pentru tine.

Celălalt mimează deschiderea cadoului:

- O, mulțumesc. Aici văd..............  (și spune ce și-ar dori să primească; poate fi un obiect, o călătorie, o expediție, o invitație, o apreciere, o promisiune, o schimbare în atitudinea ta, etc.).

Surprins sau nu de cadoul pe care celălalt l-a găsit, răspunde-i:

- M-am gândit că o să-ți placă pentru că eu știu despre tine că (ești, îți place, îți dorești, poți, știi, faci, etc.).................................

Schimbați apoi rolurile. Faceți mai multe runde. Fiți curajoși în formularea dorinței. Dacă de multă vreme vă gândiți la o excursie în cele mai îndepărtate insule sau la o ascensiune pe Everest, e momentul să formulați asta cu curaj. Sau poate vă doriți ca cel care tocmai v-a oferit cadoul să fie mai atent: ”O, mulțumesc.  Aici văd că ai început să stingi luminile când pleci din casă.”

Se poate însă întâmpla să fiți foarte surprinși de cadoul pe care celălalt și-l dorește. Încercați să găsiți motivul din spatele dorinței.
Ce vechi așteptări acoperă sau ce nevoie? A mai vorbit despre ele sau le auziți întâia oară?

Aștept comentariile voastre și descoperirile pe care le-ați făcut.

Izolat-perspicace (I)

Hai să începem un serial care să ne ajute să rămânem vigilenți și în formă pentru zilele în care mecanismul de ceasornic va reporni.

1. Cuvintele de mai jos sunt scrise după o regulă. Au toate ceva în comun. Ai descoperit? Dacă da, completează lista cu câte cuvinte vrei. Mai jos, la comentarii.

Fagure

Calamari

Soldat

Cadouri

Comisie

Durere

Misiune